Se apropie funia de par. DNA i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis să încuviinţeze urmărirea penală a lui Călin Popescu Tăriceanu. Acesta este acuzat că în perioada 2007-2008, când era premier, ar fi primit de la reprezentanţii unei companii austriece, foloase materiale în valoare de 800.000 de dolari, constând în plata unor servicii de consultanță. În schimb, Tăriceanu și-ar fi exercitat atribuțiile astfel încât să fie adoptate o serie de hotărâri de guvern în favoarea companiei. Cei 800.000 de dolari, reprezentând un comision din valoarea plăților făcute de statul roman către companie, ar fi fost folosiți în beneficiu propriu, pentru acoperirea unor cheltuieli de campanie electorală, fiind transferați în baza unor contracte fictive încheiate cu mai multe companii offshore.
Cererea de încuviințare a urmăririi penale împotriva lui Tăriceanu în această speță nu e nouă. La începutul lui noiembrie 2018, DNA a solicitat Senatului României încuviințarea începerii urmăririi penale, dar Senatul a respins cererea în iunie 2019. A nu se uita că Tăriceanu a scăpat de DNA cu ajutorul PSD, pentru ca după numai câteva luni, om de mare caracter, cum îl știm, Tăriceanu să trădeze PSD și să pună umărul la căderea Guvernului Dăncilă. Nici în cele mai negre visuri nu ar fi crezut Tăriceanu că, vreodată, va rămâne fără imunitate parlamentară. Numai că, pare-se, din două una: ori i-a luat Dumnezeu mințile, ori i-a murit „neuronul oportunității”. Căci a refuzat invitația PSD de a candida pe listele partidului pe un loc eligibil, alegând să se însoțească cu Ponta în a lui Pro România. Cred că și astăzi își dă pumni în cap de ciudă. Dacă mergea pe mâna PSD, astăzi DNA vorbea singur, iar el le mai râdea o dată în nas. Ca o paranteză, nu înțeleg de ce PSD, după ce s-a fript cu Tăriceanu, l-a vrut alături din nou. La ce le-ar fi folosit? Pentru că un trădător rămâne trădător oricum o iei și o întorci. Iar cine a trădat o dată, va trăda și a doua oară. Dar, mă rog, calculele lor, treaba lor. Oricum, Ciolacu ar trebui să-i mulțumească sorții sau lui Dumnezeu că l-a împins pe Tăriceanu în brațele lui Ponta. Și noi la fel, pentru că, parcă, fără Tăriceanu, s-a mai primenit „aerul politicii” noastre.
Dar stați să vedeți reacția viitorului proaspăt urmărit penal. Anticipez tinicheaua ce va atârna de coada Tăriceanului, pentru că nici nu pot măcar să-mi imaginez că Iohannis va trata cu refuz cererea DNA. După ce neagă toate acuzațiile DNA, transformându-le în mărețe realizări ale guvernării sale, vine și face pe martirul. Are impresia că-i vreun soi de mucenic. „Interpretez această redeschidere a dosarului ca o dorinţă de răzbunare a preşedintelui Iohannis şi de înlăturare totală de pe scena politică românească a singurului opozant pe care domnia sa îl are”, se dă lovit Tăriceanu. Vai de mine! Iohannis, acest Nero de România îl dă leilor DNA pe, vezi Doamne, singurul opozant care a mai rămas în picioare. Așa prostie mai rar. Care singurul opozant al lui Iohannis? Dar Ponta, Ciolacu, Cristoiu, Nistorescu, cei de la Romania TV, Antena 3 și mulți alții ce-s? Și-apoi, pe ce scenă politică mai evoluează domnul Tăriceanu? Că pe asta de-o știm noi nu se mai vede și nici nu mai are ce căuta. Poate are una micuță în dormitor, de unde o enervează cu discursuri sforăitoare pe a nu ști câta nevastă. Să fim serioși, Tăriceanu, ca politician, nu mai există nici pentru noi și nici pentru Iohannis. Trist dar previzibil sfârșit: din personajul care se dădea mare bărbat de stat a mai rămas un biet țânțar care nu face decât să enerveze cu bâzâitul lui inutil. Dacă este victima cuiva, Tăriceanu nu este în nici un caz a lui Iohannis sau a DNA, ci a lui însuși.
