Boala metabolica, guta sau podagra este determinata de tulburarea metabolismului nucleoproteinelor, caracterizata prin cresterea acidului uric din sange si depozitarea de cristale de urat de sodium in articulatii, periarticular sau subcutanat.
Hiperuricemia primara sau primitiva, intalnita mai ales la barbati, este determinata de unele anomalii genetice, in timp ce formele secundare se intalnesc in diferitele situatii patologice (cancer, anemie, poliglobulie, insuficienta renala, psoriaziz etc.) sau ca urmare a terapiei citostatice sau diuretice.
Fenomenul este asociat deseori cu reducerea capacitatii de eliminare renala sub actiunea consumului exagerat de alcool si de lipide, a hipertensiunii arteriale, a inanitiei s.a.
Precipitarea uratilor incepe de la o uricemie mai mare de 6,4-6,8 mg % (fata de valoarea normala de 2-5 mg %), iar aparitia tofilor (formatiuni nodulare caracteristice bolii cornice, de consistenta moale la inceput, apoi dura, de la dimensiunea unei alune la aceea a unei caise, localizate la nivelul pavilionului urechii, burselor oleocraniene si rotuliene, tendoanelor si mai rar, in palme, pe varful degetelor, pe cartilajele nazale, pe cornee, pe sclerotica sau de-a lungul nervilor), la peste 8 mg % (toful contine, de asemenea calciu si colesterol).
De retinut ca tofii, cel putin la suprafata lor, participa la schimburile cu mediul organic: se pot dizolva sau, din contra, isi pot mari volumul prin noi depuneri, ceea ce poate influenta succesul demersului terapeutic.
Depunerile la nivelul articulatiilor declanseaza atacul, care este precedat de anumite simptome: iritabilitate, oboseala, insomnie sau somnolenta, cefalee, constipatie, anorexie, disurie sau poliurie, febra si frisoane, jena la nivelul articulatiilor care urmeaza a fi prinse. Cunoasterea lor este foarte importanta pentru bolnav, care poate intervene, intr-o oarecare masura, pentru intarzierea atacului sau atenuarea manifestarilor sale.
Atacul este brusc si se declanseaza mai ales dupa miezul noptii ,“la cantatul cocosilor”, perioada in care si durerile sunt mai mari (pentru a se diminua in timpul zilei). Durerile sunt violente, uneori insotite de senzatii de arsura si de strivire si, de fiecare data, de manifestari generale (febra precedata de frisoane, cefalee puternica, anxietate, tahicardie, tulburari dispeptice, oligurie cu urina de culoare rosiatica-inchisa) si locale (hiperstezie, tumefactie rapida, cu o colorare a tegumentelor in rosu-vinetiu, hipertermie locala si dilatarea venelor din vecinatate). Dupa 5-10 zile, criza se amelioreaza si dispare, chiar si in lipsa unui tratament specific.
Frecventa atacurilor este greu predictibila; statistic, pentru circa 60 % din bolnavi, crizele se succed anual, iar pentru 25 % la fiecare doi ani. Pe masura ce boala se invecheste, atacurile devin mai dese, dureaza mai mult (de la 5-7-10 zile la cateva saptamani) si intereseaza mai multe articulatii.
Atacul repetat asupra unei articulatii sau a tesuturilor periarticulare adiacente duce la degenerescenta cartilaginoasa, distrugeri de tesut osos (geode), ingustarea spatiului articular, aparitia de osteofite, artroza secundara si, in final anchiloza.
Artropatia se manifesta atat la nivelul membrelor inferioare, mai ales la genunghi si la glezna, cat si a celor superioare, pumn si cot. La acestea din urma, procesul este progresiv, atingerea fiind prezenta la circa 30 % din cazuri dupa 5 ani de boala, pentru a creste apoi la 50 % la gutosii “cu vechime”.