Față de multe alte popoare din estul Europei, cel român are o calitate-defect care pe mine mă scoate din sărite, o calitate-defect, am zis bine!, care este și motivul pentru care am supraviețuit atâta timp de-a lungul istoriei, dar și fierăstrăul cu care ne-am tăiat constant craca de sub picioare.
Pe asta s-a bazat și Ion Iliescu când a decis să candideze din nou în 2000. Pe asta se bazează și nenorocitul toxic de Traian Băsescu, care a stat la cutie câțiva ani după ce a nenorocit țara, și acum dă sfaturi politice cu nerușinare. Pe asta s-a bazat și Klaus Iohannis când a demarat acum câteva luni proiectul pervers de lovitură soft de stat pe care l-a pus în aplicare vinerea asta.
Sorina Matei, jurnalistă experimentată în investigații și analize, a „desenat” recent tabloul general al acestei lovituri de stat, acuzându-i fățiș pe Iohannis, Pahonțu, Ciolacu de implicare în această perversă mișcare de violare a democrației.
Sorina Matei susține că cei trei menționați pregăteau de circa trei luni anularea prezidențialelor dacă rezultatul alegerilor ar fi fost „neconvenabil”.
Fără să am chef de polemici stupide cu o jurnalistă pe care o respect enorm, vreau astăzi să-mi aduc obolul în nunțarea și mai puternică a poveștii acestei lovituri de stat, aducând propria mea versiune de analiză, una surprinzătoare poate ca abordare, dar pe care eu o consider justificată, chiar dacă argumentele mele se referă mai mult la analiza și impactul psihologic al unor decizii politice, și mai puțin la surse din Servicii secrete.
Principalul vinovat, dacă Iohannis, Pahonțu (șeful SPP) și Ciolacu ar trebui diferențiați pe criteriul vinovăției, așadar principalul vinovat pentru tot căcătul care (ni) s-a întâmplat, este Marcel Ciolacu.
O eroare de gândire politică si de înțelegere a firii omenești
Pentru început o să izolez în analiza mea care a fost eroarea de gândire politică a lui Ciolacu ce a dus la dezastrul de vineri și apoi o să încrustez pe răbojul istoriei recente greșelile pe care Ciolacu le-a făcut în ultimii ani în partid și care au dus la situația de față, cea mai rușinoasă din istoria PSD, când un președinte social-democrat nu se califică în finala prezidențială.
Ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat, este necesar să ne putem în pantalonii lui Iohannis, era să zic in avionul privat, cel care, în septembrie 2024, după ce de-a lungul anului pierduse mai toate obiectvele internaționale de continuare a carierei, se afla cu spatele la zid, fără opțiuni prea multe, în afară de continuarea mai rușinoasă, dar mai sănătoasă, a carierei politice în plan intern.
La toate acestea, vă rog să adaugați stresul solid al amenințării cu arestarea a nevestei sale și chiar a lui pentru afacerile cu case pe care le știți, unde s-au folosit documente false.
În cercul său extrem de mic de la Cotroceni, Iohannis, pe analizele de risc pe care i le-au făcut strategii în care avea încredere, a luat decizia să forțeze pe tabla de șah ceea ce în acest sport al minții se numește pat.
Diferit de mat, pat e o alternativă decentă pentru jucătorul care este în inferioritate de a remiza jocul în loc să piardă.
Patul este o situație care se potrivește perfect pentru a înțelege momentul despre care vă vorbesc căci Iohannis era în august la mutare, dar nu mai putea face nicio mișcare legală și, tot ca la pat, nu era nici în șah, deci mai avea câteva luni bune în care să acționeze și să-și folosească prerogrativele prezidențiale, mașinăria de intelligence și procurorii la capacitate maximă.
Este momentul în care a decis să activeze planul și i-a chemat in secret la Cotroceni, undeva înainte de 14 septembrie, pe Ciucă, Rareș Bogdan, Bode și Robert Sighiartău, pe care i-a anunțat franc că vrea să candideze pe locul întâi la Senat și că principalele locuri eligibile de pe listele PNL la București vor fi alocate oamenilor săi de încredere.
Chiar dacă ar fi vrut să măcăie ceva, cei patru lideri liberali au fost tratați cu ignore de către Plăvan.
Iohannis a apucat însă să dea de înțeles că n-ar trebui să existe opoziție din partea PSD, insinuând o înțelegere tacită cu Ciolacu pe care l-a ajutat în mai multe privințe și de mai multe ori de-a lungul mandatului de premier, din iunie 2023 incoace.
Deși le-a cerut să nu agite apele în interiorul partidului, primul țăran care a început să o facă, imediat după ce a ieșit de la Cotroceni, a fost chiar Rareș Bogdan cel care, cu perversitatea cunoscută, a început să-i sune pe liderii principalelor tabere din interiorul partidelui liberal ca să-i avizeze „prietenește” despre planurile președintelui, în fapt, având drept singur scop să-i agite și să-i întărâte împotriva lui Iohannis.
Acesta era planul de scăpare al lui Iohannis și era unul bun, e adevărat doar pentru el, dar poate că și pentru PNL n-ar fi fost rău: ieșea senator, deci avea imunitate, își continua utilizarea prerogativelor prezidențiale în folosul său și al PNL ca arbitru al alegerilor și, într-un orizont de patru-cinci luni, poate chiar mai repede, ar fi preluat Partidul Național Liberal ca președinte.
Mai mult decât era sigur pe PNL că va accepta ideea, Iohannis era super sigur că nu va întâmpina niciun fel de problemă din parte PSD-ului și a lui Marcel Ciolacu, pentru că între cei doi se crease în ultimul an o relație subterană foarte solidă, o colaborare foarte bine ascunsă de ochii lumii, protejată informativ de Lucian Pahonțu, șeful SPP.
Din acest punct de vedere, trebuie să subliniem ceva despre caracterul lui Iohannis, un om pe care personal l-am înjurat și criticat deseori.
Iohannis este ceea ce se numește în germană „ein mann, ein wort”, adică înseamnă că este foarte parolist în ceea ce negociază și în sensul bun, și în sensul rău. Adică, dacă promite că face ceva, în sensul bun al unei negocieri, se asigură că promisiunea lui va fi respectată, și dacă ți-a promis că te foote, fii sigur că ai belit ananasul și că o să te caute mascații de la Brigada de Intervenții Speciale.
Intenția lui Ioahnnis de a candida la Senat i-a parvenit ca informație lui Ciolacu mult mai repede decât a ieșit în presă, iar președintele PSD și-a convocat de îndată staff-ul de consilieri fantomatici, ăia pe care vi i-am mai pomenit, Bogdan Popescu, Cristi Burci și alți hrebenciuci din media și securitate, ca să analizeze împreună dacă îl ajută pe Iohannis sau îi dau curent.
Ciolacu ar fi trebuit, pentru că așa a și ajuns sus, să țină minte cât de importante sunt diatezele psihologice ale naturii umane, raporturile de consecință între situațiile reale, cele posibile și stările în care se află o ființă umană atunci când e subiectul unei crize.
Nasol când te validezi cu Burci si Bogdan Popescu
Ciolacu nu ar fi trebuit să uite că, din foarte multe puncte de vedere, Iohannis îi era superior ca anvergură și că el, Ciolacu, este doar un sclavete al “Pădurii” (metafora pentru SRI), mult mai vulnerabil ca Iohannis la „intemperii”, ba mai mult, firea sa de arivist politic ar fi trebuit să-l autoconvingă că ajutorarea lui Iohannis era mai mult decât necesară din două motive:
– servea aburcării lui Ciolacu la Cotroceni și
– i-ar fi oferit lui Ciolacu anvergură în negocieri ulterioare cu PNL, căci președintele PSD ar fi putut mult timp să-i amintească lui Iohannis că l-a scos din rahat.
Ciolacu, ascultând de „consilierii” lui care au doar inteligența infractorilor puși pe combinații, a refuzat să-l ajute pe Iohannis și l-a băgat pe acesta în și mai mare stres.
Pentru Iohannis, respingerea abruptă a lui Ciolacu a acestui ajutor a fost o surpriză totală căci de toate acestea ar fi trebuit să se ocupe, în calitate de șantajist-șef al liderilor PSD, chiar Eduard Hellvig, fostul șef al SRI, care primise misiunea asta de la Iohannis și care s-a făcut că plouă, încercând să adauge și el o lopată de pământ peste viitorul sicriu politic al lui Iohannis.
Ciolacu si Hellvig au riscat si au belit-o
Și Ciolacu, și Hellvig, au mizat prin gesturile lor parșive pe ieșirea definitivă din scenă a lui Iohannis, fiecare având mize personale.
Ciolacu a sperat că izolarea președintelui, și din acest punct de vedere, va contorsiona procentele PNL-ului și îi va oferi un avantaj la prezidențiale. A mizat greșit: Iohannis l-a asmuțit pe Ciuca prin PNL împotriva PSD și a creat un bruhaha enorm in ultima luna de campanie, cu acuze de corupție si scandaluri gen Nordis si avioanele private care au demolat imaginea social-democraților.
Hellvig a sperat că eliminarea politica a lui Iohannis îi va curăța drumul de acces spre președinția PNL fostului șef SRI, dar lucrurile au luat-o razna începând cu turul 1. Pechinezul Hellvig a vrut sa se creadă dog german… Ghinion!
Iohannis n-o muritu`, numa o țâr s-o strategitu`.
Dintr-odată, zidul din spatele lui Iohannis s-a micșorat considerabil.
Dar Pahonțu veghea la protejarea continuității politice a lui Iohannis fiindcă, și șeful SPP, ca și președintele statului, avea nevoie de o scăpare plauzibilă pentru a rămâne la conducerea acestui semi-serviciu secret care este SPP și care are mult mai multă libertate ca SRI și SIE de a interveni în rahaturile cotidiene ale politicii românești.
Așa ca Pahonțu a umplut cerul României de artificiile frumoase ale sondajelor de opinie, dând impresia generală, aproape reușind să o printeze chiar pe conștiința românilor ȘI a candidaților, că totul e deja stabilit, că Ciolacu intră cu Simion în finală și că nimic nu se mai poate întâmpla.
Pahonțu știa cel puțin un singur lucru din aceste sondaje și anume că, fantomaticul Călin Georgescu va fi o problemă mare.
Dar nici chiar el sau Iohannis nu și-au putut închipui că Georgescu va deveni o problemă atât de mare, așa cum nu și-a închipuit nici Ciolacu, cel care a făcut greșeli impardonabile în duminica alegerilor pentru turul întâi, ordonându-le primarilor să redirecționeze tone de voturi către Simion, lucru care s-a dovedit absolut inutil, Ciolacu semnându-și cu propria mână condamnarea la eșecul politic.
Așa de tari au fost bogdanpopeștii, burcii și pielenii care l-au consiliat pe Ciolacu, încât acesta nu numai că n-a văzut ascensiunea incredibilă a lui Georgescu, dar nu a putut estima nici că își va pune singur ștreangul de gât și că va ajunge de rușinea istoriei PSD, ca fiind primul președinte de partid ce nu s-a calificat pentru turul doi in ultimii 24 de ani.
Profil psihologic sumar: cum acționează la crize Ciolacu si Iohannis
Fac o mică paranteză de analiză psihologică a lui Iohannis și a lui Ciolacu, un mic profiling al meu despre cum apreciez că se comportă fiecare în situații de risc si/sau criza.
Ciolacu este un tip analitic, mult evoluat față de pattern-ul președintelui tipic al PSD, însă, a rămas tot tributar al „curții” de consilieri și pupincuriști, „pretenari” și „grei” cu care se anturează, astfel încât foarte rar are curajul să-și asume în caz de eșec o decizie personală FĂRĂ să-și consulte anturajul.
Cumva, Ciolacu are mereu nevoie să se valideze prin paparicii din jurul lui, mulți dintre ei niște ageamii în real politik, cei mai mulți dintre ei văzând în Ciolacu doar o sursă de putere și cașcaval de care trebuie să profite la maximum cât e la putere.
Ciolacu a devenit un lider prin copierea părților bune ale altor lideri din trecut ai PSD, dar și prin eliminarea din comportamentul de leadership a ceea ce i se părea lui că au fost greșeli: de exemplu, de la Dragnea a învățat că nu e bine să-ți ostilizezi baronii așa cum a făcut el, dar ca e bine să-i omori în timp, atunci când vine contextul, așa cum nu a făcut Dragnea.
De la Ponta a învățat să o vândă și pe mă-sa dacă trebuie, dar a refuzat să fie îngâmfat așa cum a fost Ponta în relația cu ambasadele sau securiștii.
Pe Ciolacu îl stresează situațiile riscante, crizele, el nu le înfruntă fățiș, preferă să se ascundă pe burtă, că apa e mică, până mai trece scandalul.
De cealaltă parte, e drept că și firea lui e mai ursuză, Iohannis e un oportunist care acționează mereu solitar, are încredere în foarte puțini oameni, are prieteni statornici și puțini, și preferă varianta “cu câți oameni știu mai puține lucruri despre ce vreau să fac, cu atât mai bine”.
Neavând copii, și având o parteneră de viață care îi seamănă întru totul în cinism, Iohannis se bazează mult pe analiza ei, ca dovadă că, și în trecut, în anii în care nimeni n-ar fi crezut că va ajunge președinte, și-au asumat împreună riscuri enorme pentru a parveni, acceptând inclusiv să motroșască documente, încălcând legea, așa cum au dovedit mult prea târziu instanțele românești.
Norocul chior de a ajunge la Cotroceni i-a adus lui Iohannis un avantaj strategic incredibil.
În afară de statut, el a fost inundat zilnic cu rapoarte de informații de la Serviciile secrete, filtrându-le mereu și mereu în interes personal pentru a-și liniști adversarii sau a-i pune la pământ, dar într-un stil mult mai interesant decât răzbunările guralivului Traian Băsescu.
În fața unei crize care îl poate afecta personal, fiindcă de țara i s-a rupt mereu, Iohannis gândește ca un asasin, evaluând cu talent cele mai bune opțiuni, nu numai de a se salva ci, chiar dacă are pistolul la tâmplă, de a-l ucide pe cel care l-a amenințat cu arma, de a-i fura din buzunar portofelul și de a-i urina pe cadavru.
Mai surpriză ca surprizele cele mai surprize
Surpriza turului întâi a fost surpriză și pentru Iohannis.
Dintr-o dată, astrele ce păreau umbrite de soare se realiniau uimitor în logica sa personală: partidele politice vechi erau dintr-o dată reduse la tăcere, doborâte de umilința ratării, iar intrarea proastei de Lasconi în turul doi alături de tembelul de Călin Georgescu reprezenta oportunitatea incredibilă, magică, apărută neașteptat.
Iohannis a fost primul care a evaluat corect bomba morală care se pregătea se explodeze prin prezența celor doi în turul final.
A evaluat foarte rapid care va fi mentalitatea liderilor lumii și și-a dat seama că el are din nou în mână toate butoanele.
Cu Pahonțu în fruntea unui batalion din care doar ei doi făceau parte, a convulsionat temerile opiniei publice, a isterizat românii și a isterizat indirect comunitatea internațională.
Așa cum foarte bine remarca Sorina Matei, opțiunea anulării alegerilor a existat pe masa lui Iohannis încă de acum trei luni, dar planul se referea doar la posibilitatea în care Simion ar fi ajuns în finală sau cu șanse să câștige.
Opțiunea de a anula alegerile s-a transformat în plan de acțiune pentru supraviețuire exact în momentul în care Georgescu și Lasconi au apărut de nicăieri.
Cireașa de pe tortul haosului a reprezentat-o rezultatul final al alegerilor parlamentare care a marcat splitarea fără precedent a voturilor românilor pentru mai multe partide, făcând îndoielnică orice posibilitate de coaliție puternică pentru constituirea unui Guvern legitim.
Pentru Iohannis „verdele” de a detona alegerile a venit atât de la actuala administrație americană, încă a lui Biden, cât și de la administrația europeană condusă der Ursula von der Leyen, ambele facțiuni ajungând la concluzia că, la câte probleme sunt în acest moment în Europa și pe mapamond (războiul din Ucraina, anticipatele din Germania, căderea Guvernului de la Paris, situația din Georgia, rebeliunea din Siria, circul din Koreea de Sud), atât ar mai lipsi ca și România să devină o problemă de necontrolat pentru „ei”, astfel încât i-au dat mână liberă lui Iohannis să preia în prelungiri meciul României și să anuleze totul, ba chiar să devină șef peste țară pentru cel puțin încă patru-șase luni, până când se vor mai liniști apele.
De unde, acum câteva săptămâni, Klaus Iohannis se pregătea să-și caute avocați pentru o eventuală convocare la DNA, a lui și a soției, dintr-o dată Iohannis devine iarăși ce a fost și mai mult decât atât: stăpânul all-in al României, cel de a cărui semnătură va depinde și constituirea viitorului Guvern și organizarea viitoarelor alegeri și relația cu Serviciile secrete, aflate și ele în aceeași ipostază de umilire ca partidele tradiționale.
Ghinion! Cum ar spune domnul Iohannis. Ghinion pentru țară, pentru democrație, pentru Constituție, dar nu pentru el.
Stăpânul all-in al României
Și totul a început de la orgoliul stupid al lui Ciolacu, românul care a uitat adânca cugetare românească care spune „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”, pe care aș parafraza-o ușor, fiindcă Ciolacu tot ce trebuia să facă era să-l lase pe Iohannis să supraviețuiască și ar fi fost împărat. Așa, Ciolacu a devenit o țintă.
Vă rog să ieșim din logica moralității, normalității și legalității.
Când vorbim despre Iohannis, trebuie să privim totul în cheie personală.
În următoarele săptămâni, e de așteptat ca Klaus Iohannis să influențeze major atât destinele PNL, PSD și USR, cât și destinele liderilor lor, pe care îi așteaptă o dosariadă de toată frumusețea.
Constatarea mea: Primul președinte al României neînvins de servicii!
Nu sunt genul de ziarist care să isterizeze prin promovarea de scenarii fierbinți, dar dacă aruncarea României în război, sigur „cu scuzele” bine ticluite, l-ar face pe Iohannis să rămână și mai mult la putere, nu am nicio îndoială că o să o facă.
Dacă calculele politice de constituire a unei majorități pentru susținerea unui Guvern viabil vor da cu virgulă, nu am nicio îndoială că Klaus Iohannis ar putea dizolva și Parlamentul, fiindcă asta i-ar aduce încă o fereastră de putere.
Poate ceva inedit de remarcat la final, și o să îndrăznesc să-mi asum toată responsabilitatea acestei afirmații: Iohannis este primul președinte al României care nu a fost învins de Servicii. E drept, Serviciile l-au creat pe Iohannis, așa cum l-au creat pe Basescu, dar securiștii s-au încurcat în propriile ițe, ițe care au devenit lese în mâna lui Iohannis!
Avem așadar o alta premiera, dacă mai trebuia încă una, a avut loc: Iohannis a ieșit câștigător în fața LOR.
Cel mai probabil, în următoarele două luni, va fi cinic și în această privință și va numi tot el noi șefi civili, ba chiar și militari, la conducerea SRI și SIE. Tot cu argumente: cel pentru SIE se afla mai jos, la finalul newsletterului, căci G4media publica chiar in după-masa asta o dezvăluire senzațională – pesedistul Gabi Vlase, șeful SIE, a fost dat in vileag ca s-a dat cu avionul privat la un “meci” de Formula 1. Meteahna pesedista a avioanelor de lux ii omoara pe liderii politici de stânga încetișor, dar sigur! Pe partea SRI, lucrurile sunt de netăgăduit, va zice Iohannis, am lăsat conducere militară luni de zile si s-a dovedit ca e o greșeală proasta: “erea sa ne cucerească rușii!”, va spune Iohannis si ii va trimite la pensie.
Ghinion!