Femeile difera prin firea lor: sunt femei demne de toata pretuirea si, pe de alta parte, sunt femei care nu merita decat dispretul.
Femeia care merita dispretul barbatilor este urata si guresa; are parul matos, fruntea proeminenta si ochii mici si undurosi, nasul ei este enorm, buzele vinetii, obrajii zbarciti, gura mare si cu dinti lipsa; pometii obrajilor sunt purpurii si are fire de par pe barbie; capul ei sta pe un gat vurav, cu tendoane dezvoltate peste masura; are umerii contractati si pieptul ei este ingust, cu sani flescaiti, care se balbane, iar pantecele ei este ca un clondir din piele, cu buricul iesit ca un morman de pietre; soldurile ei au forma unor arcade; poti sa-i numeri oasele de pe sira spinarii; are fundul lipsit de carne; vulva ei e mare si rece.
In sfarsit, o astfel de femeie are genunchi si labe mari, mainile mari si picioarele slabe.
O femeie cu atatea cusururi nu poate sa daruiasca nici un fel de placere barbatilor, in general, si celui care ii este sot sau care se bucura de hatararile ei.
Barbatul care se apropie de o femeie ca asta cu madularul intarit va constata cum acesta se inmoaie de indata, ca si cum s-ar afla in apropierea unui animal de povara. Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea femeie!
La fel de demna de dispret este si femeia care rade tot timpul, caci, asa cum spunea un invatat, “Daca vezi o femei care rade neincetat, indragostita de jocuri si de glume, care se amesteca fara rost in treburi care n-o privesc, care-si cicaleste intruna sotul cu nemultumirile ei, care se incardoseste cu alte femei impotriva acestuia, o face pe marea doamna, acceptand daruri de la toata lumea, sa stii ca femeia aceea este o tarfa nerusinata.”
Si iarasi merita a fi dispretuita femeia care are o fire posomorata, ursuza si cea care vorbeste fara masura; femeia care este usuratica in relatiile ei cu barbatii, sau artagoasa, sau careia ii place sa cleveteasca si nu e in stare sa pastreze tainele sotului, ori cea care este rautacioasa.
Femeia rautacioasa din fire vorbeste numai ca sa spuna minciuni; daca fagaduieste ceva, o face doar pentru a nu-si tine cuvantul, iar daca se increde in ea cineva, il tradeaza; este desfranata, necinstita, o cata, grosolana si violenta; nu e in stare sa dea un sfat bun; e intotdeauna ocupata cu treburile altor oameni, carora mai mult rau le face, si e mereu dornica sa afle ultimele barfe; e indragostita de odihna, nu de munca; foloseste cuvinte necuviincioase cand se adreseaza unui musulman, chiar daca e vorba de sotul ei; are intotdeauna pe varful limbii ocari; are o respiratie urat mirositoare care te imbolnaveste si se tine scai de tine chiar si dupa ce ai parasit-o.
Si nu mai putin demna de dispret este cea care trancaneste fara rost, care e ipocrita si nu face nimic bun; cea care, atunci cand sotul ii cere sa-si implineasca menirea conjugala, refuza sa-i asculte porunca; femeia care nu-l ajuta pe barbat in treburile sale; si in sfarsit, cea care-l istoveste cu neincetate nemultumiri si lacrimi.
O astfel de femeie, cand isi vede sotul necajit sau suparat, nu-i impartaseste nenorocirea; dimpotriva rade si glumeste si mai mult si nu incearca sa-i alunge proasta dispozitie prin dezmerdari. Cheltuieste mai mult pentru sine atunci cand are de a face cu alti barbati, decat atunci cand e vorba de sotul ei; si nu de dragul lui se impodobeste, nu ca sa-i faca lui pe plac incearca sa arate bine. Nici pomeneala de asa ceva; cand e cu sotul, ea e foarte neingrijita si nu se sfieste sa-l lase sa vada la ea lucruri si obiceiuri care i-ar putea starni repulsia. In sfarsit, ea nu folosete niciodata nici asmed nici souak.
Un barbat care are o asemenea nevasta nu poate nadajdui sa aiba vreu dram de fericire. Sa ne pazeasca Domnul de asa ceva!