Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe Gabor Rupi, cel care l-a omorât pe Oun Ahmed – Regele Cazinourilor, la șapte ani de închisoare și plata a câte 50.000 de euro pentru soția și băiatul victimei. Potrivit judecătorilor Fărcaș Hîngan Georgiana Rodica și Vasile Goja, de la Curtea de Apel Cluj, magistratul Cristi Danileț (cel care a judecat fondul) a pronunțat o sentință nelegală, motiv pentru care, în apel, s-a decis o pedeapsă mai mare pentru Gabor Rupi, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Inculpatul s-a predat în aceeași zi cu pronunarea sentinței.
„În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 209/2019, pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 29.07.2019 în dosar penal nr. 8418/117/2017 şi a încheierii penale din data de 22.06.2018, pronunţată de Tribunalul Cluj (judecător Cristi Danileț) în acelaşi dosar penal, pe care le desfiinţează parţial sub aspectul nelegalei aplicări a procedurii abreviate de recunoaştere a vinovăţiei şi a acordării beneficiului prevăzut de art. 396 alin. 10 partea I, teza I C.proc.pen., privitor la recunoaşterea totală a acuzaţiei penale, şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite: În baza art. 375 C.proc.pen., respinge, ca nefondată, cererea inculpatului Gabor Rupi de soluţionare a cauzei în procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei, formulată potrivit art. 374 alin. 4 C.proc.pen. Înlătură de la aplicare beneficiul prevăzut de art. 396 alin. 10 partea I, teza I C.proc.pen., privitor la recunoaşterea totală a acuzaţiei penale. În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 C.proc.pen., dispune condamnarea inculpatului Gabor Rupi (cu datele de identificare la dosar) la o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. b) C.pen. şi art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 C.pen. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate cu privire la latura penală a cauzei. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul formulat de părţile civile Oun Robert şi Oun Melinda împotriva Sentinţei penale nr. 209/2019, pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 29.07.2019 în dosar penal nr. 8418/117/2017, pe care o desfiinţează parţial cu privire la latura civilă a cauzei, sub aspectul netemeinicei stabiliri şi acordări a daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată cuvenite părţilor civile, şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite: În baza art. 19, art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357 şi urm. Cod Civil, admite acţiunea civilă formulată în procesul penal de părţile civile O. R. şi O.M. (cu datele de identificare la dosar) şi, în consecinţă: Obligă inculpatul Gabor Rupi la plata în favoarea fiecărei părţi civile Oun Robert şi Oun Melinda a sumei de 50.000 euro (total 100.000 euro), în echivalent lei la cursul BNR din momentul plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale. Obligă inculpatul la plata în favoarea părţilor civile a sumei de 3.999,59 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate cu privire la latura civilă a cauzei. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. R. (cu datele de identificare la dosar) împotriva Sentinţei penale nr. 209/2019, pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 29.07.2019 în dosar penal nr. 8418/117/2017”, se arată în soluția dată de judecătorii de la Curtea de Apel Cluj.
Ziar de Cluj a publicat, în martie 2018, imaginile în care se vedea clar cum a luat amploare conflictul dintre Oun și Rupi, pe fondul unor sume de bani datorate:
Știrea inițială:
Oun Ahmed, arabul poreclit „Regele” cazinourilor din Cluj, a avut parte de un sfârşit tragic, după ce a intrat într-o altercaţie violentă cu un prieten de-al său, Gabor Rupi, un „afacerist” din Turda.
Cei doi s-au certat în decembrie 2016, în timp ce se aflau într-o sală de jocuri Seven. Ahmed a fost cel care a început conflictul înjurându-l. Rupi i-a aruncat acestuia un teanc de bani peste masă şi după i-a dat o palmă. Arabul, la rândul său s-a năpustit asupra lui Rupi încercând să îl rănească cu un pahar de sticlă, moment în care Gabor i-a dat un pumn, suficient cât să îl trimită pe Oun în comă. Lovitura lui Rupi în maxilarul lui Oun l-a făcut pe acesta să cadă la podea şi să îşi piardă cunoştinţa.
O lună mai târziu, Oun Ahmed şi-a revenit din comă, leziunile provocate de căzătura s-au vindecat complet. Oun Ahmed urma să se împace cu Gabor Rupi, în schimbul unei sume de bani, însă Oun a murit la scurt timp după, din cauza infecţiilor nosocomiale pe care le-a dobândit în timp ce era internat.
Daune morale dublate în apel
Avocații Pânzaru și Samuilă au reprezentat rudele lui Oun Ahmed. Inițial, Cristian Danileț a stabilit câte 25.000 de euro pentru soție și băiat, cu titlu de daune morale, iar în apel suma s-a dublat.
Prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de subsemnații dar a dispus obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantum de doar 25.000 euro.
Pentru a dispune în acest fel, instanța a arătat:
“Prin aprecierea proprie, în funcție și de situația materială a părților implicate, dar și de practica judiciară în materie, Tribunalul va acorda câte 25.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către soția, respectiv fiul victimei.”
Instanța nu a explicat în niciun fel modul de apreciere proprie a situației materiale a părțile implicate și ce anume a avut în vedere la stabilirea acesteia, la fel cum nu a făcut referire la nicio hotărâre judecătorească, deși a reținut practica judiciară ca fiind un criteriu la stabilirea daunelor morale acordate subsemnaților.
Iată mărturiile Melindei și Robert cu privire la moartea lui Oun: „A murit sub privirile noastre neputincioase”
„Subsemnatul OUN ROBERT arăt că sunt fiul victimei OUN AHMED care s-a stins din viață într-un mod atât de tragic la vârsta de 59 de ani. La data producerii incidentului dintre tatăl meu și inculpat, subsemnatul eram plecat în străinătate la muncă, motiv pentru care nu am aflat imediat cele întâmplate.
Întrucât mama mea și rudele sau prietenii noștri de familie apropiați cunoșteau faptul că eram foarte apropiat de tatăl meu și o asemnea veste ar fi avut un impact prea puternic asupra mea, au hotărât ca pentru a mă proteja să nu îmi spună imediat faptul că tatăl meu se afla în spital ca urmare a unei agresiuni a cărei victimă fusese.
Acesta este motivul pentru care, pe perioada cât a fost spitalizat, nu am cunoscut starea tatălui meu. Deși am încercat de mai multe ori să iau legătura cu acesta, de fiecare dată îmi răspundea mama mea care îmi spunea că tata este foarte ocupat ori este plecat cu afaceri și din această cauză nu poate sta de vorbă cu mine la telefon.
În cele din urmă am primit de la mama mea un telefon, care mă anunța că tatăl meu decedase în spital, deoarece în urmă cu scurt timp a fost lovit de către un domn în timp ce se afla la cazino, iar lovitura puternică pe care o suferise la cap, i-a fost în final fatală. Am aflat astfel că tatăl meu fusese în comă profundă timp de aproximativ o lună de zile, că fusese supus unor intervenții chirurgicale complicate și că niciodată mama mea nu a mai reușit să vorbească cu el cât timp s-a aflat în spital. După ce s-a trezit din comă tatăl meu nu reacționa deloc la stimulii externi și nu vorbea, doar ținea uneori ochii deschiși. În tot acest timp mama mea se afla în permanență lângă tata în spital, singurele momente în care lipsea fiind cele în care era nevoită să fie la locul de muncă.
Precizez că moartea taălui meu mi-a cauzat o suferință de nedescris, nici în acest moment nu am reușit să trec peste. Am încercat mereu să fiu puternic pentru mama mea, pentru a o sprijini pe aceasta văzând cât de afectată este și cât de greu se descurcă rămasă singură.
Suferința provocată de moartea tatălui meu nu poate fi exprimată iar sentimentele de dor și supărare cauzate de absența lui le simt în fiecare zi care trece. Mi-am iubit mult tatăl, iar acesta la rândul său m-a iubit enorm, fiind singurul său copil. Tata a fost mereu stâlpul meu și cel care a avut încredere în mine în toate situațiile vieții.
Subsemnata OUN MELINDA sunt soția victimei Oun Ahmed, care a decedat sub privire la mele neputincioase, ale rudelor si prietenilor nostri care așteptau vești bune pe holurile spitalelor și ale medicilor care au încercat să ne ajute atât cât s-a putut. Din momentul morții soțului meu nimic nu a mai fost la fel, totul s-a schimbat, viața devenind un continuu coșmar. Nu reușesc nici cum să accept faptul că nu îl mai am pe soțul meu lângă mine, că niciodată nu mă voi mai adresa lui, că niciodată nu va mai fi lângă mine să mă sprijine. Speram să îmbătrânim frumos împreună, să avem nepoți de care să ne bucurăm și să profităm cât mai mult de clipele petrecute în familie.
În prezent mă lupt să mă descurc singură pentru că soțul meu era stâlpul familiei noastre. Arăt că după moartea acestuia am fost nevoită să mă mut într-o garsonieră cu chirie în cartierul Mărăști, deoarece nu îmi mai permiteam sub nici o formă chiria casei din cartierul Gheorgheni unde am locuit dintotdeauna cu soțul meu și de asemenea am fost nevoită să îmi găsesc un alt loc de muncă, cu normă întreagă, pentru a mă descurca cât de cât cu toate cheltuielile. Soțul meu aducea cei mai mulți bani în casă, fapt care a făcut ca niciodată să nu avem probleme financiare. Fiul nostru Robert m-a ajutat financiar cât a putut, iar în prezent este plecat la muncă în Germania unde intenționează să își întemeieze o familie.
Un incident despre care nici măcar la acest moment nu am puterea să îmi doresc să cunosc detalii, mi-a ruinat însă viața, fiind nevoită acum să mă lupt cu singurătatea și cu toate problemele vieții.
Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Considerăm că suma de 50.000 euro pentru fiecare dintre subsemnații în parte nu reprezintă o îmbogățire nejustificată și ar reprezenta o reparație echitabilă pentru suferința prin care am trecut”, se arată la dosar.
„Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate).
Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
Reparea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral” au motivat avocații.