Anunțul candidaturii lui Claudiu Salanță, arhitectul-șef al județului Cluj, pentru funcția de președinte al filialei Transilvania a Ordinului Arhitecților din România (OAR) deschide o dezbatere sensibilă în interiorul breslei deoarece atinge un punct nevralgic: relația dintre profesia de arhitect și administrația publică, două domenii care ar trebui să colaboreze, dar și să se controleze reciproc.
În prezent, Claudiu Salanță ocupă funcția de arhitect-șef al județului Cluj, o poziție-cheie în administrația publică, responsabilă de avizare, reglementare și control în domeniul urbanismului.
În paralel, funcția de președinte al OAR Transilvania presupune:
reprezentarea intereselor arhitecților
formularea de poziții critice față de administrație
intervenții instituționale în cazuri de abuz sau disfuncții
De aici și întrebarea dacă poate aceeași persoană să reprezinte simultan autoritatea administrativă și breasla pe care trebuie să o critice?
Mai pe românește „poate cineva să centreze și să dea cu capul în același timp?”
Incompatibilitatea este o interdicție legală explicită, dar conflictul de interese poate exista chiar și în absența unei interdicții legale.
Potrivit poziției exprimate de arhitectul Șerban Țigănaș, nu există incompatibilitate formală:
1. Claudiu Salanță candidează pentru președinte al filialei OAR Transilvania, care cuprinde trei județe, Bistrița Năsăud, Cluj și Sălaj (alfabetic).
2. nu este conflict de interese, orice membru OAR poate candida la orice funcție, dacă are cotizația plătită la zi și nu are sancțiuni disciplinare în ultimii 10 ani. (Aceste condiții le verifică Ordinul la depunerea candidaturii).
3. în istoria OAR au mai existat arhitecți șefi care au ocupat funcții de președinte de filială, de membri în consilii de conducere național sau ale filialelor și chiar de vicepreședinte OAR (național).
4. cele două funcții nu sunt deloc în conflict de interese, aș spune că dimpotrivă, poate fi benefică situația, pentru armonizarea intereselor din profesie cu procesele administrative. Mai mult, faptul că filialele ordinului nu au peste tot prin țară dialog constructiv cu arhitecții din administrație este o temă cunoscută și așa ooate apărea o rezolvare.
5. pentru o serie de situații care ar putea punctual genera conflicte de interese, cum ar fi spre exemplu un arhitect membru într-o comisie de avizare pus să se pronunțe asupra propriului proiect (al firmei din care face parte), există reguli clare care evită așa ceva.
6. OAR a dat, după câte știu eu, un aviz de compatibilitate cu funcția de președinte de filială, cu ajutorul juriștilor.
7. nici calitatea de om de afaceri nu e incompatibilă cu cea de politician, consilier, primar, președinte, dar există situații în care un eventual conflict de interese trebuie observat prin transparența administrațiilor și evitat ca atare.
8. ca în politică și în OAR simpatizanții diferiților candidați vor emite opinii și ipoteze care le sunt favorabile.
9. OAR deține, în cazul în care poate apărea o deviere de la deontologia profesională, comisii teritoriale de disciplină și comisie națională, care au instrumente de analiză și eventulă sancționare, conform legii. Sunt aplicabile oricărui membru, indiferent de funcție și există o istorie consistentă în acest sens.
10. opinie personală: este de dorit ca în structurile OAR să activeze ca aleși arhitecți care acoperă tot spectrul profesional, din proiectare, administrație publică, instituții ale statului care au legătură cu mediul construit și din educația pentru arhitectură și profesii conexe.
Totuși, dincolo de legalitate discutăm de interpretările etice sau de oportunitate.
Chiar dacă legal candidatura este permisă, apare un conflict de interese mai subtil.
1. OAR ca organism de presiune vs. administrația ca autoritate
OAR nu este „doar un ONG”, așa cum sugerează argumentul defensiv. Este:
- organism de reprezentare profesional
- actor public în domeniul mediului construit
- uneori contrapondere la administrație
Dacă liderul acestei structuri este chiar parte a administrației, apare riscul:
autocenzurii instituționale
diluării pozițiilor critice
blocării conflictelor legitime
2. Se creează o situație paradoxală: atunci când arhitecții au o problemă cu Consiliul Județean iar OAR ar trebui să intervină, doar că, ce să vezi, președintele OAR este chiar arhitectul-șef din acea instituție
Aceasta nu este doar o problemă teoretică, ci una de credibilitate și funcționalitate instituțională.
3.Dreptul de semnătură: o zonă sensibilă
Un alt aspect critic este legat de dreptul de semnătură.
Funcționarii publici (inclusiv arhitectul-șef) au, de regulă, dreptul suspendat, iar
regulamentul OAR favorizează arhitecți practicanți activi.
Această regulă are o logică clară: separarea practicii profesionale de funcția administrativă, tocmai pentru a evita conflictele de interese.
Astfel ca, cei care contestă aceasta candidatură se tem de capturarea instituțională a organizației profesionale, transformarea OAR într-un partener docil al CJ Cluj și pierderea rolului critic.
Astfel că, in cazul candidaturii lui Claudiu Salanță, chiar dacă nu există o incompatibilitate, există suspiciunea fosrmulată de unii arhitecți din breaslă cu privire la credibilitatea unui șef de organizație care, uneori, ar trebui să se opună instituției din care face parte.