Comentariu apărut în publicația italiană AVVENIRE, preluat de Rador:
Baricadat în Büyük Saray, Marele Serai cu peste o mie de camere pe care şi l-a construit la marginea Ankarei, o imagine a ambiției sale nemărginite, cu siguranţă că Recep Tayyp Erdogan se va fi întrebat– chiar dacă doar pentru o clipă – cum de cutremurul care a desfigurat provinciile sudice ale Anatoliei, a doborât atât de ușor acele blocuri de douăsprezece etaje, acele turnuri care zac astăzi în praf, înclinate și îngenuncheate în fața forței puternice a unei naturi vitrege și nepăsătoare.
Dacă şi-a pus această întrebare – să presupunem – e posibil şi să-şi fi dat un răspuns parțial. Un răspuns care vine de demult, din 1998, moment în care Erdogan a renunțat la funcția de primar al Istanbulului pentru a fonda la scurt timp Partidul Justiției și Dezvoltării – AKP – de inspirație islamică, partid care l-a ajutat de-a lungul anilor să lichideze kemalismul și să înființeze o republică prezidențială pe care o conduce şi astăzi, într-o ţară aflată în criză şi în ajunul unor alegeri care i-ar putea garanta un monopol pe viață al puterii.
În mijlocul sezonului lung în care puterea sa personală a subțiat progresiv libertățile civile prin umplerea închisorilor cu jurnaliști, magistrați, polițiști, militari consideraţi perfizi și nedemni de noul curs, a avut loc boom-ul economic, în interiorul căruia a crescut şi boom-ul edilitar.
Deja cu vreo cincisprezece ani în urmă, Turcia începuse să facă afaceri cu oricine îi bătea la ușă, de la Afganistanul talibanilor la Irakul kurd, de la bogații ayatollahi iranieni, la frații la cuțite greci, până la Israelul însuși, cu o consecință asupra puterii de cumpărare a gospodăriilor şi o creştere economică ce rivaliza doar cu cea a Chinei. Iar beneficiarii acestei situaţii nu au fost doar orașele elitei post-kemaliste precum Istanbulul, Ankara, Izmirul, ci și mica burghezie musulmană, împrăștiată în imensa Anatolie și foarte puternică în orașele de graniță, precum Adana, Antakya, Diyarbakir.
În centrul acelui miracol economic se aflau proiecte faraonice precum cele două Turnuri Trump, al treilea pod între părțile europene și asiatice, Kanal Istanbul (strâmtoarea alternativă Bosforului care ar trebui să lege Marea Neagră de Marea Marmara cu cei 43 de kilometri de lungime, 400 de metri de lățime și 25 de metri adâncime), un aeroport internațional futurist și strălucitor (77 milioane de metri pătrați, dintre care 53.000 pentru cel mai mare duty free din lume, 42 de kilometri de benzi de bagaje, cu un buget total de 29 de miliarde de euro), și un metrou nou-nouț. Un orgoliu edilitar care a îmbogăţit o masă de antreprenori și care în același timp a desfigurat întreaga țară, sufocată de beton.
În mijlocul acelui val de bogăție și de afaceri, s-au strecurat speculația, delapidarea, imprudența, incapacitatea criminală a afaceriştilor care s-au transformat peste noapte în antreprenori de construcții, ridicând construcții fragile cu materiale deficitare și lipsite de măsuri de siguranță antiseismică. Lucruri care se pot vedea cu ochiul liber în imaginile tragice care sosesc din locurile cutremurului: clădiri căzute pe o parte, la câțiva metri distanță de altele care au rămas în picioare.
Acestea din urmă au fost construite conform legii, în timp ce primele nu, în ciuda unei legi promulgate în 2012 după cutremurul devastator din 1999; o lege care impune criterii antiseismice foarte stricte.
Erdogan și-a construit o mare parte din consensul său electoral pe această masă neconformă de ciment şi pe amnistia scandaloasă care a urmat. Un consens care i-a văzut drept destinatari privilegiați, pe Beyaz Türkler, acei „turci albi” reprezentați de clasa burgheză cultă și cosmopolită, care i-au garantat sultanului o longevitate politică neobișnuită, la care s-au adăugat aplauzele masei mult mai conservatoare și religioase din AKP.
Numai că inflația, stimulată de o politică a ratei dobânzii care a determinat schimbarea a cinci guvernatori de bănci centrale în opt ani, a devorat o mare parte din încrederea acordată lui Erdogan. Pe lângă veniturile erodate de Covid printr-o rată a inflației care a depășit procentul de 100% în câteva luni, autocratul s-a opus unei creșteri forțate a dobânzii de referință, provocând o devalorizare a lirei care, dacă pe de o parte a crescut exporturile cu 33%, pe de altă parte, a făcut ca la începutul anului 2023, raportul dintre euro și liră să devină de aproape șapte ori mai mare decât în 2014. Acum, s-a adăugat şi cutremurul. Mult prea multe capcane pe drumul către realegerea lui Erdogan. Aşa că, pentru orice eventualitate şi ca măsură de precauție, Anakara a decis închiderea Twitter-ului.
Articol de Giorgio Ferrari / Traducerea Cătălina Păunel
ÎNTRE TIMP: Anchetatorii din Turcia au reținut zeci de persoane responsabile de modul în care au fost construite clădirile care s-au prăbușit în urma cutremurului de luni. Printre cei reținuți sunt și antreprenori, scriu CNN și The Guardian. Procurorii din orașul Adana au emis ordonanță de reținere pentru 62 de persoane în legătură cu o anchetă deschisă în legătură cu clădirile care s-au prăbușit la cutremurul de luni, scrie agenția de presă turcă Anadolu, citată de CNN.
- Printre persoanele reținute se află Hasan Alpargün, proprietarul unei companii care a construit clădiri distruse în orașul Adana. El a fost reținut sâmbătă la Nicosia, în Cipru. A mai fost reținut Mehmet Yașar Coșkun, despre care agenția de presă turcă scrie că este antreprenor pentru Rönesans Residence, un ansamblu rezidențial de lux care s-a prăbușit în provincia Hatay. Coșkun a fost ridicat vineri de autorități de pe aeroportul din Istanbul în timp ce încerca să fugă în Muntenegru, scrie Anadolu.
- Și antreprenorul İbrahim Mustafa Uncuoğlu a fost reținut sâmbătă la Istanbul, fiind suspectat de inspecții defectuoase ale apartamentelor Bahar, care s-au prăbușit în Gaziantep, a precizat agenția de știri.
- The Guardian scria sâmbătă că poliția turcă a reținut 12 persoane în ancheta privind clădirile prăbușite în provinciile Gaziantep și Șanlıurfa, în urma cutremurului.
Cel puțin 6.000 de clădiri s-au prăbușit și au dus la moartea a peste 25.000 de persoane în Turcia, ceea ce a provocat furia oamenilor care au acuzat deficiențe în calitatea imobilelor construite.
Oamenii dau vina pe „amnistia” din construcții (BBC)
Este de așteptat ca și mai multe persoane să fie reținute după ce procurorul general din Diyarbakır, una dintre cele 10 provincii afectate de cutremur, a emis sâmbătă mandate de arestare pentru încă 29 de persoane, scria The Guardian.
Mai multe anchete au fost declanșate de procurori în provinciile din Turcia afectate, inclusiv în Kahramanmaraș, unde districtul Pazarcık s-a aflat în epicentrul cutremurului.
Ministrul Justiției din Turciei a ordonat procurorilor din cele 10 provincii să înființeze „departamente speciale care să investigheze crimele în urma cutremurului”.
Experții spun că imobilele nu ar fi trebuit să se prăbușească dacă ar fi fost construite conform normelor
Deşi cutremurele de lunia trecută au fost puternice, experţii spun că imobilele construite corespunzător ar fi trebuit să poată rămâne în picioare.
„Intensitatea maximă a acestui cutremur a fost violentă, dar nu neapărat suficientă pentru a dărâma clădiri bine construite”, a spus David Alexander, profesor de planificare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă la University College London, citat de BBC.
„În cele mai multe locuri, nivelul de trepidaţii a fost mai mic decât cel maxim (suportabil), aşa că putem concluziona că din miile de clădiri care s-au prăbuşit, aproape toate nu corespund niciunei norme de construcţie antiseismică care în mod rezonabil ar fi trebuit să existe”, a explicat profesorul.
Cele mai recente norme impun ca structurile din regiunile predispuse la cutremure să folosească beton de înaltă calitate, armat cu bare de oţel. De asemenea, coloanele şi grinzile trebuie să fie distribuite în aşa fel, încât să poată absorbi eficient impactul cutremurelor. Cu toate acestea, aceste legi au fost aplicate în mod deficitar.
„În parte, problema este, pe de o parte, că există foarte puţine lucrări de modernizare a clădirilor existente, iar pe de altă parte standardele de construcţie pentru construcţiile noi sunt foarte puţin aplicate”, a spus profesorul Alexander.
De ce s-a ajuns la această situaţie? Reglementările în materie de construcţii au fost înăsprite în urma unor dezastre anterioare care s-au produs în Turcia. De asemenea, au fost introduse standarde de siguranţă mai stricte după cutremurul din 1999 din jurul oraşului Izmir, în care au murit 17.000 de persoane.
Există însă practica „amnistiilor periodice”, care oferă scutiri legale acelor structuri construite fără certificatele de siguranţă necesare, în schimbul plăţii unei taxe.
Acest lucru a contribuit la catastrofa recentă, sugerează experţii.
Până la 75.000 de clădiri din zona afectată de cutremur în sudul Turciei au primit „amnistie” de construcţie, potrivit lui Pelin Pınar Giritlioğlu, şeful de la Istanbul al Uniunii Camerelor de ingineri şi arhitecţi din Turcia.
Criticii au avertizat de mult timp că astfel de practici riscă să ducă la o catastrofă în cazul unui cutremur major, ceea ce s-a şi întâmplat.