Alex Jacho este unul din cei 4 mediatori interculturali care ii ajuta pe cetatenii din tarile extracomunitare sa se integreze in Cluj-Napoca. Spune, fatis, ca prima bariera pe care trebuie s-o treaca un strain ca sa se integreze la Cluj, ca si-n toata Romania, de altfel, o reprezinta limba. Apoi, hartogaraia si calvarul prin care trebuie sa treci ca sa obtii cetatenia. In tavalugul informatiilor cu care vine in sprijinul comunitatii latinoamericane de la Cluj, Alex se gandeste sa-si urmeze visul si sa dea, in vara, Bacalaureatul. Nu vede indatoririle de mediator ca pe un job, ci, ca pe o mana de ajutor intinsa unui prieten aflat in nevoie.
Alex Jacho a visat la Romania de peste Atlantic. S-a indragostit de actuala lui nevasta si in 2008 a aterizat la Bucuresti. Atunci, Romania nu l-a vrut. Ofiterii l-au oprit pe pe aeroport si l-au imbarcat spre Ecuador.
“Cand am solicitat viza pentru Romania, la ambasada voastra din Ecuador am dus si invitatia facuta de viitoarea mea sotie. Am primit viza, pasaportul, insa invitatia mi-au retinut-o ei. Am ajuns in Romania si pur si simplu nu m-au lasat sa trec. Iubita mea a aflat ce se intampla, pentru ca o stewardesa mi-a dat telefonul ei si m-a lasat s-o sun. Eram pe avion”, isi incepe Alex Jacho povestea de mediator.
Tanarul din Ecuador are 32 de ani si s-a stabilit, de trei ani, la Cluj-Napoca. Desi ii place orasul, isi aminteste cu regret de primul contact cu tara; spune, totusi, ca asta l-a motivat sa devina mediator. In fond, nimeni nu poate intelege mai bine ca el disperarea si frustrarea cauzata de o neatentie a autoritatilor.
“Cu sotia mea ne-am cunoscut in Ecuador. Apoi, timp de doi ani, am tinut doar pe internet. Prietenii mei o vedeau doar pe internet, la fel si familia. Dupa ce am strans bani si am putut sa vin, in sfarsit, m-au intors din drum pentru ca invitatia de la ea ramasese la Ambasada. Deci eu asta fac, in calitate de prieten sau mediator: le spun oamenilor care vor sa vina sa fie atenti la acte”, isi rezuma activitatea primul mediator intercultural din America Latina, de la Cluj-Napoca.
S-a gandit sa fie mediator si pentru ca ii place sa ajute oamenii. Asa a inceput sa voluntarieze la Liga pentru Apararea Drepturilor Omului (LADO) Cluj. Anul trecut a absolvit cursul de mediator intercultural, alaturi de inca trei colegi de la Cluj: Samir, Ali si Cristina.
„Romania e foarte frumoasa, dar e si foarte diferita!”
Spune, fatis, ca prima bariera pe care trebuie s-o treaca un strain ca sa se integreze la Cluj, ca si-n toata Romania, de altfel, o reprezinta limba. Apoi, hartogaraia si calvarul prin care trebuie sa treci ca sa obtii cetatenia. In tavalugul informatiilor cu care vine in sprijinul comunitatii latinoamericane de la Cluj, Alex se gandeste sa-si urmeze visul si sa dea, in vara, Bacalaureatul, ca sa poata sa urmeze a doua facultate la Cluj.
“Romania e frumoasa, dar si foarte diferita fata de America Latina. Cand le-am aratat Casa Poporului rudelor mele au crezut ca-i prin Germania sau Franta. (…) Cu toate acestea, e greu sa ai acces la studii ca un roman. Mie mi se cer 3.700 de euro ca sa urmez cursurile unei universitati. Nu conteaza ca sunt casatorit si stau aici de 4 ani. Nu pot sa ma inscriu la facultate, pentru ca nu am cetatenia. Daca doresc sa fac asta am fost sfatuit sa-mi dau Bacalaureatul, pentru ca nu mi se recunosc studiile din Ecuador aici”, spune tanarul de 32 de ani, cu o diploma de Inginerie Genetica in rucsac.
Vorbeste bine limba romana si a deschis, pentru prietenii lui pe care ii consiliaza, Grupul Latinoamericanilor din Transilvania. In timpul liber merge la Biblioteca Centrala Universitara si citeste, ca sa-si imbunatateasca limba romana si sa poata face networking si advocacy in adevaratul sens al cuvantului.
“E extrem de important sa te cunoasca autoritatile locale si oficialii din sistem, pentru ca mult mai usor poti sa le reprezinti oamenilor interesele. Degeaba spun ca e greu sa studiezi aici, chiar daca ai permis de sedere. Nimeni nu te baga in seama. Insa sa le spui oamenilor, pe Facebook, sa nu-si lase invitatia la ambasada daca vor sa vina in tara e la indemana oricui”, glumeste Alex.
Asta face tot timpul dupa job. Cumva, dupa doua deportari si repetate frustrari, si-a gasit locul la Cluj: lucreaza de trei ani, in oras, in cadrul unei companii care se ocupa de customer care pentru Yahoo Spania, insa vrea mai mult de la viata. Vrea sa urmeze cursurile Universitatii Tehnice.
“Trebuie sa le explice cineva prietenilor mei ca voi aveti o cultura diferita. Bineinteles ca exista ghiduri, insa nimeni nu-ti atrage atentia asupra micilor neatentii. Spre exemplu, o tanara din Peru, casatorita la Cluj nu a putut sa beneficieze de pensie alimentara pentru cresterea copilului, pentru ca pe pasaport nu si-a schimbat numele de familie dupa ce s-a casatorit. Deci eu asta pot sa fac, sa le scriu si sa le arat ce trebuie sa faca: fie sa nu-si schimbe numele de familie dupa ce se casatoresc, fie sa-si schimbe pasaportul inainte sa vina in Romania”, arata Jacho.
Vede un viitor aici si de asta incearca sa se profesionalizeze, in timp ce-i ajuta pe prietenii lui din America Latina sa-si rezolve problemele si sa se integreze. Nu vede indatoririle de mediator ca pe un job, ci, ca pe o mana de ajutor intinsa unui prieten aflat in nevoie.