Mulţumim frumos pentru veştile minunate de undeva din viitor!
Premierul Nicolae Ciucă a anunţat, marţi, că România poate atinge independenţa energetică în cinci ani. În 20 decembrie vor fi prezentate proiecte pentru dezvoltarea capacităţilor de extracţie şi depozitare la nivel naţional.
Asta după ce timp de 32 de ani, an după an, facturile românilor s-au umflat din cauza şmecheraşilor infiltraţi în sistemul de distribuţie din sistemul energetic românesc. După ce s-a spoliat tot ce era de spoliat şi s-au făcut averi nejustificate din exploatarea sistemului energetic român (de siguranţă naţională, chipurile!), mai vine unul să ne anunţe despre mierea şi laptele de peste cinci ani!
Nicolae Ciucă s-a aflat, marţi, la prezentarea proiectului şi recepţia Staţiei de Uscare Gaze Naturale – Grup 145, Bilciureşti, care contribuie la creşterea capacităţii de extracţie în cadrul depozitului Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa.
Cu acest prilej el a afirmat că asigurarea capacităţilor energetice reprezintă o prioritate pentru Guvern.
“Tot ceea ce ţine de sistemul energetic şi de asigurarea capacităţilor energetice reprezintă o prioritate pentru Guvernul României. Nevoia de a găsi soluţii pe termen mediu şi lung, de asemenea, se află în primele trei priorităţi ale Guvernului şi pentru că la început spuneam că am văzut că există potenţial, am avut o discuţie cu domnul ministru al Energiei, cu domnii directori ai Romgaz şi Depogaz şi am decis ca, pe data de 20 decembrie, la şedinţa de Guvern, dumnealor să vină şi să prezinte proiectele agreate în comun pentru dezvoltarea capacităţilor de extracţie şi depozitare la nivel naţional”, a declarat, marţi, NIcolae CIucă.
Potrivit acestuia, ”este cât se poate de clar că avem nevoie de efortul comun şi de o aliniere a proiectelor şi programelor astfel încât să ne atingem acest obiectiv”.
”Ceea ce doresc să subliniez este faptul că există speranţă să putem să ne folosim capitalul românesc, să putem să folosim capacităţile româneşti pentru a putea să ne atingem acest obiectiv de realizare a independenţei energetice într-un orizont de timp pe care l-am înţeles de la domnul ministru al Energiei că poate să nu depăşească cinci ani”, a anunţat premierul Ciucă.
Rapid s-a învăţat şi ăsta să halească cu polonicul cel mare!
În 2012, conform unui studiu Eurostat realizat pentru acel an, România era pe locul trei în Uniunea Europeana în ce priveşte independenţa energetică.
Astfel, rata dependenţei energetice a ţării noastre era de 22,7 la sută, dupa Danemarca, cu un scor de -3,4 la sută şi Estonia, cu 17,2 la sută, potrivit datelor Eurostat.
Tot atunci se anunţa că începând cu anul 2016, şcoala particulară Jules Verne din Braşov va fi prima unitate de acest gen din Romania (independentă total energetic) dotată cu un parc fotovoltaic propriu, care îi va furniza toată energia electrică de care are nevoie.
„Printr-o investiţie de 14 milioane de euro, campusul şcolii noastre va ajunge să cuprindă două clădiri independente din punct de vedere energetic, care vor găzdui întregul ciclu de învăţământ, de la clasa întâi şi până la ultima clasa de liceu”, declara Nandor Santa, preşedintele fundaţiei Jules Verne.
Ce s-a ales de proiect? S-a ales româneşte. Din ORDINUL nr. 3.772 din 6 mai 2021, publicat pe Portalul Legislativ, aflăm că este în curs de acreditare. Bravo! Aşa este şi cu „independenţa” energetică a României care, din 2012, până azi, s-a pierdut, s-a stricat şi a fost furată.
În 2009 România câștiga la Haga procesul cu Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. O clasă politică jubilantă promitea atunci românilor „independență energetică” pe următoarele decade.
Între timp au intervenit scandalul Sterling, faimoasa lege offshore și OUG 114. În 2019, inclusiv primul Guvern Sică Mandolină anunța că își va asuma să fericească România cu independenţă energetică.
Miza procesului cu Ucraina a fost una uriașă: nu doar exploatarea unor zăcăminte substanțiale deja cunoscute la momentul respectiv, ci și reducerea dependenței de gazul importat din Rusia, care mai obișnuiește să strângă robinetul Gazprom ca formă de șantaj. Deci aveam de câștigat și economic, și politic. De câștigat am câștigat. Sau am câștigat cel puțin procesul, că deocamdată independența energetică nu se întrevede la orizont. Curtea Internațională de Justiție acorda României aproape 80% din suprafața aflată în litigiu, adică vreo 9.700 de kilometri pătrați, care se estimau a conține 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Doar că, într-un stil tipic dâmbovițean, ceea ce trebuia să fie o veste bună s-a transformat într-un scandal monstru când s-a aflat că Guvernul Tăriceanu concesionase deja o parte din perimetrele din Marea Neagră către Sterling Resources, încă dinainte ca România să câștige procesul de la Haga. Ultimii ani au adus faimoasa lege offshore elaborată de binomul Dragnea-Vâlcov care i-a făcut pe investitori să amenințe că își fac bagajele și pleacă. La aceasta s-a adăugat Ordonanța de Urgență 114 care a dat peste cap mai multe sectoare din economie.
Unul dintre cele mai afectate a fost chiar cel energetic
La zece ani după câștigarea procesului cu Ucraina privind platoul Mării Negre, am devenit importator net de energie electrică, am descurajat investițiile în exploatarea gazelor naturale în off-shore și le-am redus inclusiv în on-shore. Potențial avem, dar ne batem joc de el cu legi și reglementări proaste. De fapt acesta este singurul „potenţial” al politicienilor noştri în aşteptare de parandărăt: legi și reglementări proaste.
Cauzele sunt mai multe: OUG 114; restricțiile din legea off-shore; fiscalitatea copy-paste dintr-o lege veche care era concepută să fie aplicabilă pentru zăcămintele on-shore și numai câtă vreme piața se liberaliza; reglementările proaste privind piața de echilibrare pentru energia electrică; subvențiile (ilegale) acordate unor jucători ineficienți; descurajarea concurenței din partea unor noi investitori; schemele de sprijin care îi avantajează pe cei care au intrat deja pe piață, dar nu și pe cei care vor să facă acum o investiție şamd.
Orice investitor care ar vrea să facă o investiție nouă vede că statul român își protejează propriii producători (cumătrocraţia securistică) sau vine cu decizii populiste aplicabile de azi pe mâine.
La care se adaugă: incompetența, reaua-voința și comportamentul discreționar al autorităților. Acestea sunt o uriașă povară administrativă pentru orice investitor.
România importă petrol și gaze din Rusia și din alte țări. Pentru a ușura această dependență, România ar trebui să utilizeze energia nucleară ca alternativă la generarea de electricitate.
Producția ar putea veni din cele două reactoare nucleare, situate la Cernavodă, reprezentând aproximativ 18–20% din producția de energie electrică a țării, al doilea fiind online în 2007. Deșeurile nucleare sunt depozitate la fața locului, la unități de reprocesare, ceea ce scade timpii de preprocesare și alimentare cu deșeuri.
În 2014, ministrul energiei de la acel moment declara că România va produce mai mult gaz până în 2020, iar operatorul rețelei de gaze din țară va trebui să investească în infrastructura sa pentru a gestiona resurse suplimentare.
„Analizele noastre arată că până în 2020 vom avea mai mult gaz decât România și Moldova consumă în ansamblu, presupunând că acest consum nu se va schimba față de nivelurile actuale.”, declara în 2014 ministrul Energiei Răzvan Nicolescu pentru Reuters.
Suntem în 2021 şi un alt individ cocoţat la putere ne promite cai verzi pe pereţi pentru anul 2026!
Şi, gata: la vară cald, la iarnă frig, că iarna nu-i ca vara!