Politica

Duios, Emil Boc promisiuni promitea. Un mic îndemn către adormiții procurori ai Republicii Autonome Cluj: poate apucați să luați la purecat depozitele de studii de fezabilitate îngropate în sertarele municipalității?!

În ianuarie 2013, Emil Boc scotea de la naftalină proiectele pe care le promisese în mandatele trecute: inel de ocolire prin Făget, pasaje subterane de traversare a zonei centrale şi parking și cerea sprijinul Consiliului Local să lase administraţia locală (adică pe le și gașca) să gândească o schemă prin care să adune milioanele de euro necesare punerii în operă a acestor proiecte. Proiecte pe care Emil Boc le azvârlise pe piață și pentru care deja angajase bugetul primăriei încă din 2007. Angajamentul bugetar a fost, ca de obicei, azvârlirea cu bani în amicii municipalității care știu să facă studii de fezabilitate și prefezabilitate și antefezabilitate și postfezabilitate – cu care să se umple sertrele birourilor de pe Moților.

Pe vremea aceea Emil Boc nu visa Metrou. La fel ca și predecesorul său care zăcuse, prin bunăvoința indolenței clujenlor refractari la schimbare și la nou, 12 ani în fotolilu de primar, visa la tuneluri pe sub Cluj-Napoca, tuneluri prin care, în caz de invazie a municipiului cu mașini, să se retragă din calea problemelor de trafic, precum în trecut, strămoșii noștri, dacii. se retrăgeau din calea celorlalți strămoși ai noștri, romanii. Emil Boc visa la visul lui Gheorghe Funar: realizarea unui pasaj rutier subteran pe sub centrul istoric pe ruta Moţilor-21 Decembrie 1989 cu legarea acestuia de Calea Turzii şi gară, plus realizarea a unui parking subteran. Primul lucru la care s-a gândit, în caz de consens? Firește: UN STUDIU DE FEZABILITATE.

„Dacă întrunim consens sau majoritate atunci putem să demarăm studiile de fezabilitate, procedurile de expropriere şi studierea reţelelor. Ne vor trebui multe milioane de euro. Avem şi următorul program de finanţare europeană. Nu vor fi bani europeni nelimitaţi şi dacă decidem să facem aceste proiecte trebuie să prioritizăm resursele”.

Problema este, dargi procurori din Republica Autonomă Cluj, adormiți frumos în sediul pus la dispoziție de însuși Emil Boc, că și acest proiect beneficiase de bani în mandatele anterioare ale acestuia, că administrația locală a comandat studii, pe bani, ca să ajungă la concluzia că nu poate demara aceste proiecte. Fie din lipsă de fonduri (centura ocolitoare din Făget – abia ce așteptăm să o resusciteze și pe aceasta), fie din cauză de aprobări arheologice pentru traseul de sub Centrul istoric și solicitările de exproprieri de case și terenuri. Pentru proiectul tunelului administraţia a contractat în 2008 serviciile Arcadis Gedas şi TGH la preţul de 1,09 milioane de lei fără taxa pe valoarea adăugată. Acestea urmau să finalizeze proiectul în 357 de zile. În 2009, după ce în ultima variantă propusă, urma să „radă” 16 case de pe strada Clinicilor, proiectul tunelului ajunsese deja în sertarele oficialilor primăriei. Costurile tunelului estimat la 2 kilometri erau de peste 100 de milioane de euro, sumă avansată la momentul prezentării studiilor de urbanism. Deci, 50 de milioane pe kilometru în 2009! Adică Emil Boc, cu un astfel de studiu de fezabilitate în sertar, nu știe când aruncă povești în spațiul public, cât costă 1 kilometru de metrou? Și că poveștile sale nu sunt alceva decât un mijloc de a rispi alți bani publici pe niște inutile studii de fezabilitate? În 2018, Emil Boc dezvăluia din fața unui microfon prietenos că 1 kilometru de metru costă 100 de milioane de euro – deci, dublu la dublu, față de tunel!

Dar să revenim la poveștile istorice ale lui Emil Boc. În octombrie 2007, Comisia de Urbanism din Primăria Cluj-Napoca a avizat favorabil traseul inelului de ocolire în Planul Urbanistic Zonal propus de către arhitecţii de la societatea Proinvest Târgu-Mureş şi de cei de la firma clujeană Experiment Proiect. Proiectanţii gândiseră trei tronsoane: Mănăştur Sud – Calea Turzii, Calea Turzii – Borhanci şi Borhanci – Someşeni, care, prin intermediul a şapte noduri rutiere, urmau să facă legătura cu principalele străzi din cartierele clujene. Inelul de ocolire urma să ocupe aproximativ 30-40 de hectare, dintre care 19 hectare se află pe terenul Livezii Palocsay din administrarea Staţiunii de Cercetare Cluj. Asta ca să pricepem de ce Boc a făcut tot posibilul să nu-i împroprietărească pe adevărații proprietari de terenuri de acolo timp de atâția ani. În 2016, cu tupeu, primarul făcea afirmații fără acoperire, deschizând procese de intenție:

”Ar vrea unii ca în Polocsay să facem ceva turnuri sau ce să facem? Eu sper că acolo nu vor ajunge turnuri imobiliare. Eu sper ca acolo să rămână o oază de verdeață. Guvernul a decis să dea o suprafață de 160 de hectare Universității de Științe Agricole. Evident că aici este o nemulțumire a celor din Feleacu, dar deciziile Guvernului noi nu le putem cenzura. Inițial, Primăria a retrocedat în favoarea proprietarilor terenurile de la Polocsay, dar cei de la Stațiunea de Cercetare au atacat în instanță și au câștigat. Terenul a revenit în patrimoniul statului. Acum s-a decis pentru scop de cercetare să fie alocate acele suprafețe de teren USAMV -ului. Decizia este prin hotărâre de guvern și noi nu putem să facem altceva, decât so o respectăm. Eu nu îmi doresc ca acolo, într-o zonă rămasă singură oază de verdeață să se transforme într-una imobiliară”.

Adică erau de preferat 19 hectare de betoane!

În iulie 2007, proiectul inelului de ocolire Mănăştur – Someşeni a fost finalizat şi supus unei dezbateri publice. Şoseaua urma să aibă peste 20 de kilometri şi era gândită pe patru benzi, pistă de bicicletă de o parte şi de alta şi panouri pentru protecţie fonică în zonele de locuinţe. Cele două societăţi care au realizat proiectul centurii, Experiment Proiect şi Pro Invest Târgu-Mureş, au propus un traseu cu o lăţime de 23 de metri, o zonă de protecţie de 1,5 metri de spaţiu verde, după care urmau să fie construite, de o parte şi de alta a fâşiilor verzi, două piste de biciclete. Acestea, la rândul lor, urmau să fie mărginite de alte fâşii de verdeaţă, fiind vorba de un drum de categoria a II-a, pe care urma să se circule cu mare viteză. Traseul ocolitoarei intersecta mai multe artere principale, urmând ca municipalitatea să realizeze în aceste zone sensuri giratorii. Este vorba de drumul judeţean 103 (care merge către satul Gheorgheni), strada ce duce către colonia Sopor şi Calea Someşeni (în apropiere de magazinul Selgros). De asemenea, Calea Turzii, Făget, Mănăştur sau strada Câmpului erau alte artere care urmau să fie legate direct la tronsonul de ocolire. în plus, municipalitatea promitea la acea dată că va păstra interdicţia de construire în zonă pe o distanţă de 10 metri faţă de actualul drum al variantei ocolitoare. Numai că, în noiembrie 2009, proiectul avea aceeaşi soartă: bani fuseseră cheltuiţi pe studiile care au fost depozitate în sertarele oficialilor primăriei.

Mai citiți o dată proiectul de mai sus ca să înțelegeți de unde dezgroapă Emil Boc, la fiecare ciclu electoral, idei pe care le vinde cetățenilor clujului ca fiind noi-nouțe. Urmând să mai smulgă niște bani publici pentru alte inutile studii care vor sfârși într-un sertar.

Chiar nu v-ați săturat?

PS: Și în acest material nu am pomenit nimic despre studiile de fezabilitate pentru diversele Aqua Parck-uri, Someșuri navigabile, sedii de Filarmonică, cartiere ale tineretului, CREIC-uri, “bufeteli-de-cluj”, pasarele supra și subterane șamd.

PS2: Urmează un material despre cum Emil Boc fură ideile altora și le dă drept ale lui. Așa cu nerușinare. Și cum i s-a montat o muzicuță în fund care-i preia melodios toate bășinile pentru a le răpândi în eter,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *