Familia victimelor dublei crime din Baciu cere 700.000 de euro despăgubiri de la stat pentru că mandatul de executare a fost emis cu patru luni după ce hotărârea devenise definitivă, timp în care condamnatul pe viață și-a ucis mama și bunica. Tribunalul Cluj a respins acțiunea pe 22 aprilie 2025, considerând că întârzierea nu constituie „eroare judiciară” în sensul legii, însă procesul continuă la Curtea de Apel, ridicând întrebări majore despre responsabilitatea statului când sistemul judecătoresc nu funcționează la timp. Procesul a început cu declarația reclamanților în 28 august.
Cazul Baciu
Pe 31 august 2022, Al-Shamali Jamal-Jamal și-a ucis mama și bunica în apartamentul familiei din Baciu, deși fusese condamnat la 1 an de închisoare cu executare încă din mai 2022. Mandatul de executare, care trebuia emis în ziua rămânerii definitive a hotărârii, a fost întocmit abia pe 4 octombrie 2022, 4 luni după tragedie.
Acum, familia cere despăgubiri de la Statul Român, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și Serviciul de Telecomunicații Speciale, susținând că întârzierea administrativă a condus direct la moartea celor două femei.
Între momentul în care mandatul de executare trebuia emis (6 iulie 2022) și momentul dublei crime (31 august 2022) au trecut 56 de zile, timp în care un condamnat periculos, cu antecedente de violență domestică și probleme psihiatrice, a rămas în libertate. “Dintr-o omisiune/eroare a judecătorului delegat de a emite mandatul de executare al pedepsei, în ziua rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, mandatul de executare a pedepsei a fost emis abia la data de 04.10.2022 (cu ocazia judecării dosarului având ca și obiect infracțiunea de omor calificat săvârșită asupra victimelor) însă, la acel moment, nu se mai putea lua nicio acțiune concretă în scopul salvării vieții defunctelor, întrucât acestea au fost ucise de agresor la data de 31.08.2022.”
Erori administrative
Paradoxul constă în faptul că toate măsurile de protecție luate de stat au fost anulate de comportamentul victimelor (renunțarea la protecție, externarea agresorului), iar când în sfârșit statul a luat măsura definitivă (condamnarea la închisoare), implementarea acesteia a fost sabotată de disfuncționalitățile administrative.
Conform articolului 555 din Codul de Procedură Penală, mandatul de executare trebuia emis în ziua rămânerii definitive a hotărârii, însă documentul a fost întocmit abia la 4 octombrie 2022: „Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detențiunii pe viață se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executare în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanța de fond.
În România, întârzierile administrative în sistemul judiciar sunt frecvente și pot avea consecințe dramatice. Cazul din Baciu nu este singular: țara se confruntă cu probleme cronice de comunicare între instituții, evidențe deficitare și proceduri birocratice care pot transforma erori aparent minore în tragedii umane.
Problema domiciliului figurat greșit
În actele judecătorești, condamnatului îi figura domiciliul în străinătate, deși era cunoscut autorităților prin multiple dosare penale, ordine de protecție și internări psihiatrice pe raza județului. Din sentința penală rezultă că „hotărârea a fost comunicată inculpatului la toate adresele menţionate în cadrul dosarului nr. ####/211/2020″, însă această comunicare a ajuns în alt dosar, creând blocajul administrativ.
Mulți români lucrează în străinătate, dar își păstrează activitatea infracțională în țară, creând confuzii administrative care pot paraliza procesul de executare a pedepselor. În cazul agresorului din Baciu, deși toate infracțiunile fuseseră comise la Cluj, toate ordinele de protecție fuseseră emise de instanțele clujene și toate internările psihiatrice avuseseră loc la Cluj, sistemul continua să-i trimită actele la o adresă din Italia.
Din sentința tribunalului rezultă că întârzierea s-a datorat unei probleme administrative: „dovada de comunicare de la fila 189 din dosarul ataşat fiind depusă în dosarul nr. #####/211/2021″, adică în alt dosar penal. Această confuzie a împiedicat emiterea mandatului la timp, iar instanța a reținut că „mandatul de executare fiind emis de îndată ce s-a constatat comunicarea hotărârii”.
Situația devine și mai problematică în contextul violenței domestice, unde fiecare zi de întârziere în executarea măsurilor de protecție poate însemna diferența dintre viață și moarte pentru victime.
Dacă o întârziere de 90 de zile în executarea unei sentințe definitive, care permite unui condamnat să comită o dublă crimă, nu constituie eroare judiciară, atunci ce situații ar putea fi considerate suficient de grave pentru a angaja răspunderea statului?
Povestea criminalului
Al-Shamali Omar Jamal avea un istoric penal extins și era cunoscut ca o persoană deosebit de periculoasă. Conform sentinței penale din dosarul de omor, din fișa de cazier rezultă condamnări anterioare în 2008 pentru complicitate la furt calificat, în 2009 pentru infracțiuni rutiere, în 2010 pentru tâlhărie, fiind recidivist cu o condamnare la 2 ani și 6 luni închisoare din 2010.
Între 2015 și 2021, condamnatul fusese internat de nouă ori la Clinica de Psihiatrie III Cluj-Napoca, fiind diagnosticat cu „reabilitarea consumatorilor de substanţe psihoactive, tulburare psihotică indusă de droguri multiple, dependenţă la droguri multiple”.
În mai 2021, și-a agresat fizic mama, fapt care a dus la emiterea unui ordin de protecție pentru trei luni.
Paradoxal, victimele au contribuit la propria vulnerabilitate: mama agresorului a solicitat externarea acestuia din spital și anularea ordinului de protecție, deși poliția îi atrase atenția că „agresorul are un comportament violent, se droghează şi este un pericol real pentru familia sa”. Instanța a reținut această „culpă concurentă” a victimelor ca factor atenuant pentru răspunderea statului.
Acuza reclamanților
Familia victimelor, reprezentată de fiii și soțul defunctelor, solicită despăgubiri de 700.000 de euro, susținând că statul a eșuat în îndeplinirea obligației de a proteja dreptul la viață al cetățenilor săi.
Argumentația lor se bazează pe două piloni juridici principali:
- răspunderea statului pentru eroarea judiciară constând în întârzierea emiterii mandatului de executare
- încălcarea articolului 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă statul să ia măsuri concrete pentru protejarea vieții persoanelor aflate sub jurisdicția sa.
- Intervenția deficitară a apelului la 112.
Familia victimelor a invocat și încălcarea articolului 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă statul să ia măsuri concrete pentru protejarea vieții persoanelor aflate sub jurisdicția sa.
Istoricul infracțional ignorat și semnalele de alarmă
Analiza dosarului relevă un tipar îngrijorător de escaladare a violenței, în mare parte ignorat de autorități. Agresorul avea un istoric penal bogat condamnări pentru complicitate la furt calificat în 2008, infracțiuni rutiere în 2009, tâlhărie în 2010, și era recidivist cu o condamnare anterioară la 2 ani și 6 luni închisoare din 2010. În plus, între 2015 și 2021 fusese internat de nouă ori la Clinica de Psihiatrie III Cluj-Napoca pentru probleme legate de consumul de droguri și comportament violent.
În mai 2021, agresorul o lovise pe mama sa cu palma peste față, fapt care a dus la emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de trei luni. Măsura fusese însoțită de internarea nevoluntară a agresorului, însă la solicitarea expresă a victimei, mama sa, acesta fusese externat și primit înapoi în locuință. Poliția îi atrasese atenția victimei asupra pericolului la care își expune familia, subliniind că agresorul „are un comportament violent, se droghează și este un pericol real pentru familia sa”.
Acest istoric demonstrează că autoritățile cunoșteau foarte bine pericolozitatea agresorului și riscurile pe care le prezenta pentru membrii familiei. Cu toate acestea, sistemul nu a reușit să prevină escaladarea violenței până la omor. Ordinul de protecție a fost anulat la cererea victimei, agresorul a fost externat din spital la solicitarea mamei sale, iar când în sfârșit a fost condamnat definitiv la închisoare, executarea sentinței a fost întârziată cu două luni din motive administrative.
Pentru cetățenii români, acest caz ilustrează fragilitatea sistemului de protecție împotriva violenței domestice. Chiar și atunci când toate alarma sunt trase de către specialiști poliția avertizează asupra pericolului, medicii diagnostichează tulburări grave, instanțele emit ordine de protecție sistemul poate să eșueze în momentul crucial. Întrebarea care se pune este cât de multe semnale de alarmă trebuie să existe pentru ca statul să acționeze efectiv în protejarea cetățenilor săi.
Cronologia cazului
Cazul expune o secvență dramatică de evenimente care demonstrează consecințele întârzierilor administrative în sistemul judiciar românesc. Conform Hotărârii 214/2025 pronunțate de Tribunalul Cluj la 22 aprilie 2025, cronologia faptelor este următoarea:
1. 11 mai 2022: Judecătoria Cluj-Napoca pronunță Sentința penală nr. 573/2022, condamnând pe Al-Shamali Omar Jamal la un an închisoare cu executare pentru violență domestică (loviri sau alte violențe, art. 193 alin. 2 C.pen.), în regim de detenție, cu reținerea recidivei: date confirmate în dosarul din Judecătorie: „anul 2022 pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal (sentinţa penală nr. ###/11.05.2022 pronunţată de Judecătoria ####-###### în dosarul nr. ####/211/2020 definitivă prin neapelare).”
2. 6 iulie 2022: Sentința penală devine definitivă prin neapelare. Conform articolului 555 din Codul de Procedură Penală, mandatul de executare trebuia emis în această zi de către judecătorul delegat cu executarea.
3. 31 august 2022: Al-Shamali Omar Jamal comite dubla crimă, ucigându-și mama și bunica în apartamentul din Baciu. În acest moment, condamnatul se afla în libertate de 56 de zile de la data la care trebuia să fie încarcerat.
4. 4 octombrie 2022: Abia acum se emite mandatul de executare nr. 930/2022, cu 90 de zile întârziere față de termenul legal și cu 34 de zile după dubla crimă.
5. 5 octombrie 2022: Condamnatul este primit în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Cluj pentru executarea pedepsei de 1 an închisoare cu executare.
Din mai 2022, agresorului i se emite declarația pentru sentința finală pe 6 iunie, după încă o lună, în iulie, se emite și decizia oficială de rămănere definitivă a condamnatului, moment în care, în mod normal și legal, s-ar emite șî mandatul de executare.
Mandatul de executarea fost întocmit abia pe 4 octombrie 2022, cu 4 luni după crima dublă, din 31 august 2022.
Apărările statului
1. Statul Român, prin reprezentanții săi, a formulat apărările în perioada septembrie-noiembrie 2024, la peste doi ani de la dubla crimă. Aceste apărări conțin o eroare de logică fundamentală: încearcă să deplaseze discuția pe presupuse confuzii de date din cererea de chemare în judecată, ignorând complet faptele obiective și cronologia dovedită.
2. Ministerul Finanțelor susține că întârzierea nu constituie eroare judiciară în sens legal, ci doar o deficiență administrativă, iar mandatul a fost emis „imediat ce s-a constatat comunicarea hotărârii”. Această argumentație ignoră însă aspectul crucial: indiferent de natura juridică a întârzierii (eroare judiciară sau deficiență administrativă), realitatea rămâne că mandatul de executare a fost emis pe 4 octombrie 2022, cu 90 de zile întârziere și cu 34 de zile după dubla crimă.
3. Ministerul Afacerilor Interne și structurile de poliție se apără argumentând că au intervenit conform procedurilor legale, ajungând la fața locului în șase minute de la apelul 112. Aceasta este o diversiune: problema nu stă în intervenția la apelul 112, ci în faptul că un condamnat periculos se afla în libertate când trebuia să fie în închisoare.
4. Serviciul de Telecomunicații Speciale își demonstrează corectitudinea gestionării apelului 112, ceea ce nu este contestat de nimeni
Violența imprevizibilă
Decizia instanței se bazează pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care stabilește că nu se poate impune statului o răspundere excesivă pentru orice act de violență imprevizibil.
Tribunalul a citat cazul Osman contra Regatului Unit, în care Curtea de la Strasbourg a stabilit că „nu se poate deduce din articolul 2 al Convenției o obligație pozitivă a statului de a împiedica orice violență potențială, întrucât ar fi nerealist și chiar periculos ca statului să-i fie impusă o povară excesivă și insuportabilă”.
De asemenea, decizia Tribunalului de a respinge acțiunea se bazează pe o distincție juridică fundamentală dintre „eroarea judiciară” și „greșeala administrativă”.
Instanța a concluzionat că întârzierea în emiterea mandatului, deși regretabilă, nu îndeplinește criteriile legale pentru a fi considerată eroare judiciară în sensul articolului 268 din Legea 303/2022.bPentru a exista eroare judiciară, trebuie să se dovedească încălcarea evidentă a dispozițiilor legale cu afectarea gravă a drepturilor fundamentale, vătămare care nu poate fi remediată prin căile de atac ordinare.
Cu toate acestea, aceeași jurisprudență stabilește că atunci când autoritățile cunosc sau ar fi trebuit să cunoască existența unei amenințări reale și imediate pentru viața unor persoane, acestea trebuie să ia măsurile care se impun pentru a anula riscul.
Instanța a reținut și existența unei culpe concurente a victimelor, care au solicitat externarea agresorului din spital și anularea ordinului de protecție, deși fuseseră avertizate asupra pericolului. Aspect care ridică întrebări complexe despre limitele autonomiei victimelor violenței domestice și responsabilitatea statului de a le proteja împotriva propriilor decizii, luate adesea sub presiunea agresorului sau din motive emoționale.
Apelul la Curtea de Cluj
Procesul continuă la Curtea de Apel Cluj, unde familia victimelor speră să obțina o interpretare mai largă a răspunderii statului pentru erorile administrative cu consecințe fatale.
Apelul se va concentra probabil pe aspecte care nu au fost analizate în detaliu de prima instanță, precum testul de proporționalitate pentru măsurile luate de autorități și evaluarea concretă a impactului întârzierii mandatului asupra producerii tragediei. De asemenea, va trebui să evalueze dacă răspunderea statului pentru protejarea dreptului la viață poate fi angajată în situații în care disfuncționalitățile administrative ale sistemului judiciar contribuie la producerea unor tragedii evitabile.
România se confruntă cu mii de mandate de executare care se acumulează în sistemul judiciar din cauza procedurilor birocratice complexe și a comunicării deficitare între instituții. În contextul violenței domestice, unde escaladarea poate fi rapidă și fatală, fiecare zi de întârziere în implementarea măsurilor de protecție poate avea consecințe dramatice.
sursa: Gazeta de Cluj