Ce frumoasa e viata! N-o sa incetez niciodata sa ma minunez de felul in care viata stie sa ne arate asta! Doar prostii si ursuzii nu-i vad frumusetea, doar avarii sufletesti nu ii inteleg lectiile.
Pe Dragos Damian l-am cunoscut… de fapt, l-am intalnit prima oara coborand dintr-o masina in fata casei sale, eram vecini, situata la confluenta a doua strazi ce poarta numele unor uriasi compozitori si pianisti maghiari. Era acum vreo opt ani si, desi il stiam din ziare, am fost atunci surprins de cearcanele acestui om cu alura firava, ce avea sa devina foarte curand unul dintre cei mai puternici CEO din industria farma din Europa Centrala si de Est. Ma saluta respectuos si intra in casa, sa isi vada familia, cea mai faina bucurie pentru un corporatist sadea ce isi petrece viata pe avioane, dormind cu capul pe cifre si visand target-uri.
Apoi, cativa ani mai tarziu, am gresit fata de el cand, impulsiv, l-am criticat fara temei pentru retragerea intempestiva a sponsorizarii Terapia din echipa U Mobitelco. Fara temei, fiindca am refuzat sa inteleg ca era criza si pentru Terapia (sau mai ales pentru Terapia), fara temei, caci Damian nu a incetat niciodata de atunci si pana azi sa fie un MARE si SOLID sustinator al comunitatii clujene.
Ii prezint scuze.
Il vedeti rar prin ziarele financiare cand vorbeste apasat despre suturile in plex pe care statul roman le da industriei de medicamente romanesti sau cand propune solutii de curatare a sistemului medical romanesc de coruptie si proasta gestiune a banului. Nu il vedeti, dar semnatura lui e acolo cand Terapia Ranbaxy sprijina, si o face de ani de zile, proiecte culturale si sociale insemnate din Romania si, mai ales, din Cluj. In fapt, Dragos Damian a fost singurul lider de companie din Cluj care a contribuit din prima si fara prea multe invitatii la sustinerea proiectului Cluj, Capitala Culturala Europeana.
Iar Banca Transilvania, Terapia Ranbaxy sau Ursus au fost notele constante din ultimii ani care au sponsorizat profesionist, transparent si cu temei, actiuni culturale sau proiecte de responsabilitate sociala. In rest, notiunea de sprijinire a comunitatii locale ramane un subiect inexistent pentru business-ul bastinas.
Emailul a venit sec si clar, asa cum vorbeste de obicei Damian si in conferintele pe care le sustine:
„Stimate Dle Alexa, raspunzand apelului Ziar de Cluj (pentru care va felicitam), Terapia Ranbaxy va sprijini continuarea activitatii Policlinicii fara Plata cu suma de 10.000 de Ron, urmand ca saptamana viitoare sa ne ocupam de detalille administrative.
Este un gest pe care-l facem in primul rand cu respect si reverenta pentru medicii care lucreaza acolo.
De asemenea, as dori ca prin intermediul Ziar de Cluj sa imi cer scuze clujenilor daca nu va mai fi posibil sa continuam sa sprijinim proiecte culturale, sportive, sociale, etc., la modul in care am facut-o in anii trecuti, avand in vedere ca povara fiscala din domeniul nostru de activitate s-a radicalizat inadmisibil in ultimii 3-4 ani.
Nu numai ca nu putem sa mai sprijinim comunitatea, dar au trebuit amanate pentru vremuri mai predictibile investitii industriale care ar fi creat cel putin 100 de locuri noi de munca.
Am comunicat problemele noastre politicienilor, autoritatilor, institutiilor locale sau centrale – de fapt le comunicam de peste 3 ani, iar eu le comunic si in calitate de Presedinte al Asociatiei Producatorilor de Medicamente din Romania – aparent exista o intelegere a lor, dar nu vedem un plan de actiune pentru aplicarea unor modificari concrete in legislatie.
Din pacate, persista o prapastie adanca intre economia reala din linia intai, a celor incaltati in cizmele murdare de noroi ale reindustrializarii, si economia de breaking news de la televizor, de cea din scaunele academice ale scolilor teoretice de afaceri sau de cea a guvernantilor fauritori de politici publice. Success si un weekend bun, Dragos Damian”.
Asadar, si va rog sa aplaudati alaturi de mine, Terapia Ranbaxy se alatura Bancii Transilvania in demersul extraordinar de salvare de la pieire al Policlinicii fara Plata care, de cam 20 de ani, are o echipa de 35 de medici voluntari care vindeca lunar sute de clujeni lipsiti de sanse.
Ajutorul Terapia Ranbaxy vine cum nu se poate mai nimerit: in „vistieria” farmaciei Policlinicii batea vineri vantul, dar incepand de marti incolo va fi plina de medicamentele trebuincioase, asta datorita generozitatii celor de la Terapia Ranbaxy, brand care, desi s-ar putea foarte bine concentra pe proiecte nationale, nu isi uita sorgintea.
Sa aplaudati gestul lui Damian, dar apoi, va rog, sa ii mai cititi vorbele. E acolo o civilizata frustrare a unui producator roman de anvergura est-europeana (cu actionari globali) care, prin fina ironie a unei metafore, ne spune cat de gatuiti sunt cei ce fac productie adevarata si crestere sanatoasa pentru economia romaneasca in oglinda cu „economia de breaking news de la televizor”, unde papagali stirbi se joaca cu destinele Oltchimului, unde oameni „de biznis” cu iahturi parcate la Monaco se odihnesc la lumina plapanda ce intra printre zabrelele de la Jilava.
Ca mic antreprenor ce, in ultimii ani de zile, le-a patit pe toate (de la popriri pe cont pana la intarzieri la plata, de la ratarea termenelor de plata ale ratelor la banca si pana la exit-uri sau pana la crearea de afaceri inovative), ma inclin in fata lui Damian si ii multumesc atat lui, cat si companiei pe care o conduce, pentru neasteptatul gest de umanitate.
O fi facand Damian medicamente pentru intregul glob, dar gestul sau a fost un leac adevarat pentru gripa delasarii ce macina Clujul.
