În această campanie electorală (sau ce-o fi asta) toată lumea își adjudecă acest guvern (chiar și când se prefac că-l critică – că și critica e doar pentru trasul spuzei pe gogoașa electorală proprie). Cu toții sunt reprezentați: și Iohannis, și semi-strada (adică recuperatorii profesioniști de manifestații – acum aciuați în Uniunea Salivăm România), și PSD, și BNR, și FMI, și Comisia Europeană, și Vive la France, și Arbeit Macht Frei, și serviciile, și urmașii (mai mult sau mai puțin acceptați ai) lui Coposu, și SUA, și Soros, și Macovei, și masonii, și reptilienii, și șerpilienii, și toți cei pe care-i vom mai descoperi, sau îi vom aceperi.
Dar nu și Stegarul Dac. Ca norocul, el este ocupat încă cu alegerile din SUA.
Așa că de ce-aș merge la vot în 11 decembrie, pentru altceva decât să-mi anulez votul? După atâția ani de fals discurs moral din partea politicienilor (și a creațiilor lor „civile”: ONG-uri de cumetrie, falși activiși șamd), atâtea „politici corecte” și punerea votului pe răul mai mic, este momentul unui gest mai dramatic pentru a atrage atenția că propunerile partidelor pentru noul Parlament sunt aceeași mizerie. Și este bine că “soțietatea” lor „țivilă”, s-a lăcomit avum să ajungă în Șparlament și și-a dat arama pe față.
Câteva milioane de voturi anulate din proprie voință, cred că ar fi un bun semnal de alarmă.
Asta în speranța că până și nesimțitul, atunci când îi zgândări orgoliul (cel din zona în care ar face orice să păstreze aparențele), are tresăriri de conștiință.
Oricum, Uniunea Stalinist Leninistă (chiar dacă ne mint că s-au despărțit) tropăie victorios peste România. Și va tropăi în continuare. (Noroc cu procurorii DNA, că-i mai rărește atunci când se mai ceartă borfașii între ei)
Votând răul cel mic nu ne-a făcut nici Parlamentul și nici guvernanții mai morali și mai drepți, ci numai pe noi mai slabi și mai fără soluții. Pentru că discuțiile despre a face o politică curată au pornit onest și cinstit, dar s-au transformat în glumițe și ironii de autobază. Apoi în insulte pe față. Unii au devenit deținătorii adevărului absolut, au acaparat stindardul loialității și moralității și au început să-și transforme în statui de integritate și moralitate politicienii favoriți – dar nu pentru merite, ci antagonic: ceilalți sunt niște otrepe în comparație.
Vremea onestității în demers a pierit din momentul în care unii au devenit mai drepți decât ceilalți.
Ori, lăsând la o parte jegul moral pus la votat pe listele filialelor clujene ale fostului USL (potcovit cu PNL): alcoolici, copii de sponsori de partid parașutați din alte județe, neica nimeni, dinozauri, incompatibili, viitoare nume de dosare penale șamd, observăm că și lista “drepților” USR colcăie de jeg. Ce rost are să-l votez pe Emanuel Ungureanu? Să-l duc în Parlament și pe pesedistul mascat care tresare la numele de Adrian Dohotaru? Sau pe falsul ecologist Mihai Goțiu (fals în fiecare demers public de care s-a lipit, ca de talpa unui pantof, mimând civismul în timp ce-și număra arginții)? Aceștia doi nici să-i țină lumânarea lui Remus Cernea la o nuntă cu delfini nu-s capabili, dar ni se pun pe liste să legifereze în Parlament?
Oricum USL își va trimite pramatiile în Parlament. Îi vor vota, obedient și disciplinat, slugarnicii membrii de partid, cu sau fără boicotul meu. Măcar știu clar la ce să mă aștept, nu mai fac experimente, am avut parte de prea multe cu Partidul Alianța Civică, PD, PD-L, Noua Republică, Forța Civică șamd, să mai am nevoie și de #UnițiSalivămRomânia.
Dar câteva milioane de voturi anulate voluntar sunt un semnal de alarmă.
Că și-au luat un cioloș de ros și-ncearcă să profite cu toții de un fals discurs despre morală.
Iar cel mai ticălos discurs despre morală este cel care vine de la cei de la care ar fi fost normal să mai am speranța să nu fie așa.
Eu, unul, m-am săturat să asist, din nou, ca exercițiu democratic, la o simplă preluare de putere printr-o simplă colectare de voturi. Chiar dacă, dincolo de cuvinte, mai am calmul necesar să aștept să vină și faptele care să le confirme pe eventualele cuvinte care mi-ar mai putea fi spuse. Deocamdată, am parte numai de vorbe.