Criterii de performanță, sporuri nesimțite, beneficii nejustificate, bugetarul gras care trăiește pe spatele privatului slab, tăieri de posturi, de venituri, buget de austeritate. Mai țineți minte aceste teme și motive, dezbătute obsesiv în spațiul public, cei care ați prins muncind minunații ani de criză 2008-2010?
Laitmotivele care au intoxicat spațiul public acum un deceniu, când PDL-ul ne-a trecut prin criză de ne-a sărăcit, revin acum, în plină guvernare liberală, adică tot PDL, fiindcă liberalii lui Băsescu au fuzionat cu cei ai lui Brătianu, dând naștere unui partid care a păstrat, se pare, cele mai bune năravuri din ambele formațiuni de ultrași liberali.
Cum învățământul preuniversitar totalizează un număr de aproape 300 000 de angajați, la fel ca acum 10 ani, guvernul liberal a luat în vizor această categorie profesională, lovind, deocamdată doar din gură, atât în angajați, cât și în beneficiari.
Practic, sporurile din învățământ, pe cât de nesimțite, pe atâta de inexistente, trebuie eliminate, salariile minuscule trebuie înghețate, beneficiile, tichetele de vacanță cu care dascălul de abia își permitea un sejur de 2 zile la o pensiune aproape de casă, trebuie tăiate, la fel gratuitățile pentru transport ale elevilor și studenților, deci, bineînțeles, și decontările de navetă ale dascălilor.
Și uite așa, de unde au crescut puțin în ultimii ani de „ciumă pesedistă”, oferindu-le dascălilor posibilitatea unui trai modest, dar totuși decent, salariile profesorilor vor scădea la loc, ajungând din nou undeva la nivelul de austeritate liberală de acum 10 ani, când profesorii erau efectiv muritori de foame. Curat liberalism economic!
Acum 10 ani, după ce guvernul democrat-liberal a tăiat veniturile (și) în învățământ, un profesor debutant câștiga, în cel mai bun caz, cam cât femeia de serviciu din școală. După 4 ani de facultate, un an de masterat, practică pedagogică, învățat pentru titularizare ș.a.m.d. Un profesor care făcea naveta în mediul rural, după ce plătea din salariul propriu autobuzul sau benzina, ducea acasă un venit mai mic decât cel al femeii de serviciu din școală, care avea, astfel, un nivel de trai mai bun, cu o munca mai puțin stresantă, fără studii prealabile.
Profesorii, acum 10 ani, se bucurau dacă își permiteau să își cumpere la prânz o banană. Asta reprezenta pentru ei un lux – banana, caviarul profesorului român!
Veniturile care le-au fost tăiate profesorilor acum 10 ani au fost între timp câștigate în instanță. În ultimii 2-3 ani, dascălii români care profesau și în timpul crizei s-au trezit pe card cu sume consistente, primite drept despăgubire pentru tăierile de salarii de acum un deceniu. Chiar și cei care nu au dat în judecată statul au primit, de la „ciuma roșie”, sumele de bani care le-au fost tăiate de doamna portocalie cu coasa. Și-au mai cumpărat poate un laptop, o tabletă, o carte. Au mai mers într-un binemeritat concediu, nu într-o altă țară, ci, cu voucherele de vacanță, la o pensiune în țară, poate chiar în județ. Salariile au ajuns în 2020 la un nivel la care, în învățământ, au putut fi atrași și tinerii pregătiți, nu doar cei care nu aveau o altă opțiune pe piața muncii (și erau programate măriri). Pentru că dacă plătești un profesor cu salariul minim pe economie, el va prefera să lucreze la Lidl, unde primește mai mult.
Dar acum, în spațiul public începe să sune din nou ecoul anilor 2008-2010: tăieri, bugetari nesimțiți, sporuri eliminate în învățământ, profesori plătiți doar pe criterii de performanță ș.a.m.d.
Doamna portocalie a anilor 2008-2010 își ascute, gălăgioasă, coasa. Ecoul acelor ani îl auzim în prezent în timpane. Urmează lungi dezbateri, proteste, zbateri sociale, tăieri, sărăcie. Când criza va trece, drepturile pierdute vor fi câștigate în instanță, urmând a fi recuperate peste 10 ani. Între timp, unii vor îmbătrâni, alții vor muri. Doamna cu coasa zâmbește: iar a ajuns la putere, votată de aceiași proști, care nu au înțeles nimic din istoria recentă! Să trăiți bine!