O camera de sase metri patrati, cu un scaun si, daca erai norocos, o saltea – „Fumoarul”.
I se zicea asa pentru ca aici obisnuiau sefii de la Centrul de Minori sa fumeze inainte, dar, intre timp, destinatia lui s-a schimbat radical; a devenit camera in care erau inchisi copiii rai, care meritau „invatati minte”. Era absolutul in materie de pedepse – cateva ore sau chiar zile in care erai inchis intr-o camaruta mobilata cu un singur scaun. Nu ai voie sa vorbesti cu nimeni, iesi doar cand ai nevoie la baie sau la mancare, si atunci – doar insotit. Carcera.
Asa erau pedepsiti orfanii de la Centrul de Primire a Copilului in Regim de Urgenta Gavroche pe vremea cand centrul era condus de Dan Tamas, actualul director general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Cluj, spun angajatii directiei.
„Vezi ca te bag la fumoar”
Toti angajatii centrului stiu de existenta „fumoarului”, dar, pana acum, nimeni n-a indraznit sa vorbeasca despre el sau sa-l conteste. Directorul Tamas nu primea nicio sugestie sau critica, spun cei de la DGASPC.
„Nu am spus ca orfanii erau usa de biserica. Unii au spart locuinte si masini, chestii mult mai grave decat nazbatii de adolescenti. Insa Tamas asa a considerat ca o sa-i educe, daca ii bate. Toata lumea stie ca exista un fumoar unde erau inchisi copiii. Daca ii spunea cineva ceva, raspunsul lui era: „n-ai tu treaba!”.
N-ai cum sa-i spui sau sa-i sugerezi macar ca ceva din ce a facut el nu e bine. Ce face el e perfect! El era dictatorul, iar restul nu au nimic de spus. Daca deschideai gura, erai persecutat luni bune”, povesteste un angajat al directiei, sub protectia anonimatului.
„Am stat acolo trei zile”
„Pe la „fumoar” au trecut cam toti copiii. Erau inchisi cate o noapte, doua sau 5-6 ore. Erau si copii cu probleme psihice pe care ii inchideau acolo, sa urle cand aveau crize.
Eu am fost inchis trei zile in fumoar. O zi am dormit pe scaun, a doua zi mi-au pus saltea. Ieseam la baie, insotit de educator, si la mancare. Toate astea pentru ca am fugit de la scoala. Era pedeapsa lui preferata: “Vezi ca te bag in fumoar!”,”povesteste un orfan care si-a petrecut ani buni la Gavroche.
Copilul spune ca fumoarul era situat langa biroul directorului, care ii auzea cand, disperati, cei mici bateau in in usa.
“Venea si batea cu piciorul in usa – Taci, in piz*a ma-tii!”, mai spune baiatul.
Dan Tamas, directorul general al DGASPC Cluj, spune, insa, ca nici nu se pune problema sa fi batut vreun copil.
„Eu n-am avut nicio problema legata de copiii din centre. Din contra, copilul meu cel mare a crescut si venea tot timpul si se juca cu copiii de aici. Fara niciun fel de problema ca-s altfel de copii. Adica eu i-am batut, i-am tortionat, dar in acelasi timp imi lasam copilul sa se joace cu ei?”, a declarat acesta pentru Ziar de Cluj.