Boala cronica cu raspandire in masa, dobandita sau determinata genetic, diabetul zaharat se caracterizeaza prin deficit relativ sau absolut de insulina, care are drept consecinta tulburarea capacitatii organismului de a transforma carbohidratii in energie.
In general, cuvantul “diabet” ii sunt asociate trei notiuni diferite, dupa organele afectate si etiologia bolii: d. renal (boala renala, congenitala), d. insipid (boala endocrina, hipotalamica) si d. zaharat (boala metabolica, pancreatica). Dintre acestea, diabetul zaharat este cel mai cunoscut, mai frecvent si mai grav.
La randul sau, diabetul zaharat (DZ) prezinta mai multe forme, definite si diferentiate intre ele prin factorul determinant, momentul aparitiei si comportarea fata de tratamentul cu insulina:
DZ insulino-dependent (juvenil, tip 1);
DZ noninsulino-dependent (tip 2);
DZ de maturitate cu debut la tanar (MODY);
DZ de malnutritie;
DZ de sarcina (gestational) etc.
Diabetul de tip 2 reprezinta 85-90 % din totalul cazurilor de diabet si prezinta cateva caracteristici distincte: debut insidios (4-12 ani), de regula la peste 40 de ani; este asociat cu obezitatea in peste 50-90 % dintre cazuri; are predispozitie genetica (40 %); tratamentul insulinic este optional, deseori bolnavul prezentand hiperinsulinemie si/sau rezistenta la insulina.
Boala poate fi favorizata, de asemenea, de unele afectiuni ca: parotidita epidemica, gripa, infectiile streptococice, scarlatina, pneumonia, sifilisul, tuberculoza, pancreatita acuta si cronica, unele afectiuni hepatice, unele endocrinopatii etc.
Emotiile si traumele psihice, precum si consumul intelectual epuizant sunt, si ele, incriminate. Psihologii sustin ca, deseori, boala exprima pierderea pretuirii de sine, restrictiile ulterioare amplificand inhibitiile bolnavilor si reducand spontaneitatea acestora.
“Boala a nivelui de trai”, dupa parerea multora, diabetul este astazi foarte raspandit: 150 milioane cazuri inregistrate pe mapamond! Boala are o dinamica fulminanta, specialistii apreciind ca numarul persoanelor suferinde de diabet se dubleaza la fiecare 10 ani. Ea a capatat de cativa ani incoace un caracter endemico-epidemic, devenind o problema insemnata de sanatate publica pe agenda OSM.
Modificarile survenite in alimentatia curenta, precum si accentuarea si diversificarea factorilor de stres au determinat ritmul ascendent al frecventei diabetului in Romania, de la 0,2 % in anul 1942 la cca 5,0 % in 1998.
In evolutia sa, DZ prezinta patru stadii:
stadiul I – prediabet, diabet potential – diagnosticul este prezumtiv si se bazeaza pe antecedente personale sau heredocolaterale;
stadiul II – latent – individual nu este diabetic, dar unele semne ar trebui sa-l ingrijoreze: obezitatea, nasterea unor copii supraponderali, accidentele obstreticale, piodermitele greu tratabile, impotenta, frigiditatea, complicatiile vasculare frecvente etc.;
stadiul III – asimptomatic – glicemia “a jeun” normala, dar individual are raspuns specific la hiperglicemia provocata si
stadiul IV – manifest, simptomatic – cu hiperglicemie/cantitati sporite de zahar in sange, glicozurie/eliminarea zaharului prin urina, simptome clinice specifice si nespecifice. In acest din urma stadium, simptomatologia clasica prezinta triada: polidipsie (sete continua) – polifagie (foame nepotolita) – poliurie (urinare frecventa si abundenta).