Și-au bătut joc de Legea partidelor împreună: PSD de mânuță cu PNL, simulând dorința de a lăsa liber arbitru celor care doresc să se asocieze în partide locale și/sau regionale, altele decât cei doi mamuți politici de cumetrie și sateliții. Cu un drum, n-au lămurit deloc cum de o Uniune asociativă de ONG-uri ale minorității maghiare se poate numi partid politic și poate suge facilități (politice și financiare) din ambele situații, simulând corectitudinea politică – căci celor care au vrut să-și facă partid local nu li s-au acordat aceleași facilități. Din contră, li s-au pus bețe în roate.
Ultima încârdășire a PNL cu PSD + sateliții USR, PRU, ALDE (aceeași mizerie) a fost legea electorală. După ce au simulat votul uninominal cu ajutorul societarului “civil” Pârvulescu, de au umplut Șparlamentul cu 544 de pușcăriabili (suficienți au ajuns să-și ispășească sfârșitul de mandat acolo unde le era locul de la început, după gratii, suficienți vor sfârși în același loc pentru ca afirmația să fie valabilă), au simulat progres revenind la votul pe liste. Prilej să punem pe acestea tot felul de boschetari morali ai societății. Mulți condamnați penal, mulți condamnabili moral, mulți în curs de judecare șamd. Șparlamentul va fi oglinda societății în continuare.
Dar acești simulanți de politicieni ne vorbesc de la aceeași flașnetă despre o “Țară ca afară”, despre viitorul luminos al României! Simulând înnoire prin inventarea unei alte Uniuni “salvaționiste”, când orice construcție politică care a purtat cuvântul “salvare” în denumire a fost numai pentru salvarea securiștilor și nomenclaturiștilor (pe vechi și pe nou: bunici, fii, copii, nepoți – toată cumătrocrația care a nenorocit România după Decembrie 1989) și a adus numai lovituri zdrobitoare asupra democrației românești (de la mineriadele FSN, la parlamentariadele USL). Majoritar, acești indivizi sunt niște indivizi cu surse de finanțare incerte și cu un CV abscons din care nu prea le poți decela parcursul post-decembrist.
Din scena încorporării din „Peripeţiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Haşek ar fi trebuit să învățăm cu toții câte ceva.
Centrul de recrutare este un purgatoriu. Filozofia comisiei de doctori e simplă: nu există oameni bolnavi, există doar intenţia de a masca sănătatea sub boli închipuite. Orice viitor soldat e un simulant care trebuie demascat şi dezvăţat prin metode adecvate de meteahna de a mima boala. Reţeta e simplă: tuturor li se face câte o clismă serioasă, că asta nu are cum să strice nimănui. Dacă omul a mâncat bine, să-i pară rău că a mâncat, dacă nu a mâncat şi e cu adevărat bolnav, să-i pară rău că e bolnav şi să dorească să fie sănătos din tot sufletul. Dacă nu a avut ce mânca, să se bucure că celor care au avut ce mânca nu le-a folosit la nimic. În faţa clismei toţi oamenii sunt egali. După o clismă bună, apar și bunele intenții și foștii simulanți îmbrăţişează dorința de a se înrola spre binele şi gloria Patriei.
De la simularea democraţiei, la simularea drepturilor omului; de la simularea integrării europene, la simularea proprietăţii; de la simularea deconspirării Securităţii ca poliţie politică, la simularea justiţiei, la simularea normalităţii șamd, văd că lumea încă mai are de gând să-i rabde pe simulanții din politică și să-i voteze plini de entuziasm în loc să le aplice o clismă, să-i lase în foame.
Așa că ne aplică tot ei clisme – de data aceasta supozitorul fiind listele de partid pe care zac, deschizători, tot felul de mizerii morale.
Eu am să-i votez pe toți, căsuță cu căsuță, să nu nedreptățesc pe nimeni.
Și-mi pare rău că Dacian Cioloș este sprijinit doar de două formațiuni politice, obligându-l pe premier să voteze cu fiecare pe câte o listă. Dacă l-ar fi susținut toate formațiunile politice angajate în simularea alegerilor șparlamentare, ar fi avut șansa de a nu-și irosi votul, dându-l tuturor.
Le-ar fi administrat el o clismă. Așa are să o primească.