Mi-aduc aminte de inocentul Adrian Năstase (fost nepot al Mătușii Tamara, că l-a exonerat Justiția de această mult prea coruptă rudenie) când, întrebat ce crede despre corupţia de care era acuzat crapul (pardon, consilierul său) guvernamental Fănel Păvălache, a răspuns cu obișnuitu-i limbaj împănat de glumițe și metafore, că este firesc. Că, în jurul Puterii se adună destui “fluturi în jurul lămpii”, atraşi de diversele avantaje produse de actul de guvernare într-o țară cu un buget generos ce pare al nimănui – dar e, se subînțelege în subsidiar, bunul clientelei politico-mafiot-interlop-economice care se tot dă la fiecare 4 ani peste cap și se transformă în Majoritate Parlamentară și Act de Guvernare.
Zic că mult mai potrivită ar fi fost o referire la “borcanul cu miere” spre care dau năvală muştele după ce, sătule de rahatul mâncat în public cu promisiunile, li se deschide capacul (prin vot, de către gospodarul popor). Căci “lumina” Puterii în România nu a fost niciodată strălucitoare, ci, mai degrabă, palid-bolnăvicioasă, lăsând conuri de umbră, generoase spaţii dubioase de obscuritate unde s-au putut desfășura/cloci puzderie de afaceri dubioase. Așa că nu pot descrie efemerii fluturi lăcomia și prolificitatea imundei muște, ce umple cu microbi și răhăței orice loc pe care-și așează multiplele lăbuțe.
Fenomenul de înrăhățire a spațiului bugetar s-a petrecut devreme, odată cu “revoluţia în direct”. Dintr-o dată ne-am trezit cu o năvală bâzâitoare de candidaţi la îmbogăţire – mai întâi pozând în “revoluţionari” cu certificate. Pretinzând “răsplata jertfei patriotice”, s-a ajuns prin acele certificate să se murdărească și ce mai rămăsese curat din Revoluţie. De fapt am pelungit doar amintiri cu și despre ilegaliști, s-au jucat și fripturiștii de-a “Pistruiatul”.
Citez dintr-un editorial al domnului Ioan Pop: “ca ruşinea să fie sigură, au apărut peste noapte legiune de profitori dintre cei ce n-au călcat vreodată pe locurile de-acum istorice. Toţi sunt acum oameni de afaceri mai mult sau puţin prosperi”.
Asta în vreme ce victimele “teroriștilor” și ai mineriadelor lui Ion Iliescu aşteaptă încă o dreptate uitată.
De la acest profitabil început n-a fost deloc greu să se ajungă la clientelismul politic cultivat pe faţă încă în primii ani de guvernare FSN, PDSR, CDR, PSD, PNL, PDL, UDMR, USL șamd. Nici un partid, nici o alianță de guvernare nu a reușit să se debaraseze de clientelismul politic – nu câtă vreme acolo sunt sponsorii de campanie electorală, acolo sunt banii negri ce intră în mod netransparent în bugetul partidelor și sunt răsplătiți, în caz de câștigare a puterii, cu lucrări și/sau funcții publice. Și așa se vor permanentiza lucrurile atâta vreme cât bugetul va fi un adevărat corn al abundenței doar pentru niște privilegiați ai României – de la băieții deștepți din energie, IT, sănătate, la regii asfaltului șamd.
Fluturașii din jurul lămpii s-au transformat de mult într-o masă colcăitor-zumzăitoare de muște ce se strivesc de borcanul cu miere și nu mai au loc unele de altele.
Motiv pentru care-și smulg piciorușele, aripioarele și se umplu de răhăței – mierea-i tot mai puțină la câte ambiții au muștele bugetelor, borcănelul tot mai gol. Unde sunt glorioasele vremuri ale transformării din PCR în FSN? Apoi în PDSR și PSD – când putea să zumzăie musca satisfăcut-greoi de la atâta cărăușie de miere din borcanul bugetar către locul de puit și numărat ouă? Locuri din economia subterană, prin tuneluri bine cunoscute de fosta securitate, deloc deranjate de “emanaţii” din decembrie 89…
Deloc deranjate de sistem cu Justiția care se joacă de-a potența numai atunci când îi sunt amenințate privilegiile.
Asta ca să înțelegeți nedreptatea care consideră că i s-a făcut lui Însuși El, Liviu Dragnea, când nu a fost lăsat să fie Însuși El cel care împarte cu stânga ceea ce binevoiește să ia cu dreapta.