Asta după ce, acum 30 de ani, a fost a lui Ceuşescu, care a luat-o în freză de la Justiţia lui Iliescu. Apoi a fost a lui Năstase care a luat-o în freză de la Justiţia lui Băsescu. Apoi a fost a lui Ponta şi l-a ronţăit de jur împrejur pe Băsescu vârându-i la pârnaie familia, amanta şi tot ce s-au mai hărnicit procurorii să culeagă din sfera de interese a fostului preşedinte ca să îndemne să depună un denunţ penal, să-şi salveze pielea el, denunţătorul, dar să-l înfunde pe Odiosul Diktator, ex-stăpânul Justiţiei.
Acum Justiţia este a lui Dragnea.
Nu vi se pare deloc suspect că, pentru o Justiţie atât de independentă şi pentru nişte slujbaşi ai acesteia atât de profesionişti şi de integri, pentru care merită să-ţi laşi mucii în zăpadă în fiecare iarnă (vara nu, că sunt concedii la corporate şi nu se face să nu vadă Aian sau Alda zăpada de pe Kilimajaro), Justiţia asta a avut cam mulţi stăpâni în numai 30 de ani?
Păi, ce facem, cum justificăm ceea ce este de justificat, progresele care au fost făcute, steguleţele luate de pe justiţie şi puse înapoi prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare? Când au fost acestea progrese şi când paşi înapoi? Când ne tăvăleam pe jos de râs că nu şi-a nimerit Adrian Năstase fularul cu glontele? Când era suficient denunţul unui puşcăriaş, aflat în puşcărie, pentru a-i sălta pe fratele preşedintelui României în exerciţiu, pe ginere şi pe nepot şi a-i încarcera? Când existau indicii temeinice că Pescariu era îndemnat de către Codruţa Kovesi să facă denunţuri penale pentru a-l înfunda pe Cocoş, care să o înfunde pe Udrea, care să-l înfunde pe Băsea? Iar când denunţurile au venit invers, de la Cocoş să-l înfunde pe Pescariu, s-o înfunde pe Kovesi – asta nu se mai pune, nu e corect, e de la un pârnăiaş şamd?
Când s-a făcut corect justiţie?
Doar când cei pe care-i urâm că nu sunt „ai noştri” au luat-o în freză, indiferent de mijloacele folosite pentru a li se trage în freză, a-i duce cu cătuşele la mâini şi a-i arăta mulţimii avide de „sânge”? Invers, în acelaşi scenariu nu mai este aşa de frumos, nu?
Când s-a făcut Justiţie, când s-au semnat Protocoalele, încălcându-se drepturile şi libertăţile civile câştigate cu sânge în decembrie 1989? În frenezia luptei împotriva corupției, am permis securiștilor și procurorilor să calce Legea în picioare. Chiar nimeni nu mai înțelege că cel care apără Legea este primul chemat să o respecte și să o aplice întocmai, în spiritul și litera ei? Că nici un rezultat nu justifică compromiterea actului de Justiție, așa cum a fost el compromis până acum? Și nici o idee pentru care merită să lupți nu justifică încălcarea drepturilor și libertăților civile. Când se întâmplă așa ceva, ideea a fost confiscată și aservită unor interese contrare celor inițiale.
Nu simţiţi că lupta anti-corupție, s-a transformat în bâlci politic și motiv pentru o clasă politică profund coruptă să reacționeze să-și apere pielea? Din păcate, exact cei puși să le-o pârlească, au compromis ideea de pârlit, alterând actul de justiție. Din prostie, din comoditate, din slugărnicie. Pentru a avea ce pune pe masă, boss.
Ieri seară, după aproape 7 ore de audieri, Laura Codruţa Kovesi a fost plasată sub control judiciar. Din păcate, la ieşire a dat declarații demne de Elena Udrea: “Este o măsură de a-mi închide gura”.
Aşa o fi, dar această declaraţie am auzit-o de la toţi încătuşaţii din timpul mandatul ei, al lui Daniel Morar şamd. Acest gen de declaraţii i-au îngropat credibilitatea lui Traian Băsescu când a fost nevoit să încerce să-şi apere familia şi propria persoană de asaltul procurorilor. Genul acesta de spectacol care nu este Justiţie, ci reiterarea anilor ’30 şi ’50 ai secolului trecut când se făcea Justiţie în stradă, în lagăre de concentrare, gullaguri, închisori reeducaţionale, vine cu costuri imense de credibilitate. Toţi vor compara declaraţiile de genul: „să aibă încredere în Justiţie, să facă un pas în spate şi să-şi dovedească nevinovăţia în instanţă”, cu cele de genul “Este o măsură de a-mi închide gura”…
Aş mai atrage atenţia că în Instanţă nimeni nu trebuie să meargă să-şi dovedească nevinovăţia ci, din contră, procurorii sunt chemaţi să dovedească presupusa vinovăţie – dar asta este încă o dovadă de cât de distruşi educaţional şi profesional sunt încă aceştia. Aşa că nu mă miră că acum Justiţia este „a lui Dragnea”.