În loc să meargă la fața locului și să stea de vorbă cu felecanii care au protestat ieri că au fost duși cu zăhărelul atâția ani și tot nu au intrat în posesia terenurilor pe care le revendică, Emil Boc a preferat să dea declarații pitit în spatele unui microfon într-un studiou prietenos de radio.
Felecanii i-au vorbit de mere, primarul le-a vorbit de pere, zicând că vrea “să corecteze” “unele informații apăute în spațiul public”, ca de exemplu faptul “că s-a afirmat acolo că Primăria Cluj-Napoca a dat terenul la USAMV şi nu l-a retrocedat felecanilor şi, mai mult, că pe terenul felecanilor, Primăria Cluj-Napoca a inaugurat un Centru de cercetare împreună cu premierul Cioloş la USAMV”. Că felecanii nu au Divizie de PR și nu știu să comunice cu subiect și predicat tot ceea ce-i doare, nu-l îndreptățește pe Boc să încerce o manipulare la adresa “spațiului public”. Că n-are Tanda cu Manda și nici faptul că felecanii nu au comunicat corect, cu faptul că municipalitatea nu și-a onorat competent atribuțiile măcar din 2007 încoace.
În comunicarea felecanilor de chemare la protest (și nu din rea-credința „spațiului public”) se afirmă următoarele: “(…) Noi, felecanii. ne-am săturat sa fim bătaie de joc. Primarul Emil Boc nu a dispus punerea în proprietate a noastră, dar în schimb ne-a dat terenul către USAMV, iar acum trei zile, împreună cu prim-ministrul Cioloș, au tăiat panglica Institutului de Cercetări Horticole Avansate Transilvania pe terenurile noastre.”
Zice, de după microfon, primarul: “terenul pe care UASMV l-a primit pentru Staţiunea de cercetare a fost dat de către Guvern prin Hotărâre de Guvern, cred că prin 2015, fără nici un fel de implicare a Primăriei Cluj-Napoca, pentru că este domeniu public al statului şi doar Guvernul poate dispune de domeniul public al statului. În al doilea rând, dimpotrivă, Primăria Cluj-Napoca, în faza iniţială, în 2008, a retrocedat proprietarilor terenul de pe zona Staţiunii de cercetare, dar staţiunea a atacat în instanţă şi a obţinut anularea dispoziţiilor date de Primăria Cluj-Napoca şi după aceea, prin Hotărâre de Guvern, s-a dat USAMV”.
Și mai zice: “Ceea ce a mai rămas de lucru, şi acum, aici, se lucrează cu Prefectura Cluj, cu Primăria Feleacu, cu Primăria Cluj-Napoca, pentru zona Cărărele, este vorba de circa 80-100 de hectare ce au mai rămas de pus în posesie. Acolo a fost un conflict de legi, pe de o parte, în anii 90 Primăria Feleacu a pus în posesie pe registrele agricole, după care a apărut o altă lege, şi punerea în posesie s-a făcut pe cărţi funciare. Datorită faptului că există suprapuneri, trebuie analizată fiecare parcelă de teren în parte şi se lucrează de o bună perioadă de timp, iar Primăria Cluj-Napoca îşi va da tot concursul şă îi ajute pe cei din Feleacu să îşi primească partea aceea de teren care li se cuvine”.
Păi să-i reamintim lui Emil Boc episodul din 2008, când cei implicați în “telenovela Palocsay” s-au adunat în parcarea de pe drumul european (E) 60, pentru o așa zisă punere în posesie. Au fost prezenţi primarul Emil Boc, viceprimarul Boros Janos, consilierii locali UDMR Laszlo Attila (pe atunci preşedinte UDMR Cluj) şi Irsay Miklos, consilierul judeţean PD-L Alexandru Coroian, reprezentanţi ai Camerei Agricole, primarul din Feleacu, Ioan Tanţău, şi revendicatorii. “Nimeni nu semnează nimic decât pe vechiul amplasament”, a fost cuvântul de ordine trasat de Vasile Balea, pe atunci primarul din Feleac, explicând faptul că reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar au lucrat doar la cererile depuse de oameni pe Legea nr. 18 din 1991 şi nu le-au comasat cu cele pe Legea nr. 247/2005, fapt ce va duce la crearea unor situaţii fără ieşire pentru proprietarii care solicită retrocedarea pe vechile amplasamente.
“Noi o să rămânem fără teren şi o să ne trezim că alţii vor avea titluri pe terenurile din cărţile funciare pe care le avem”, afirma, la vremea respectivă, Balea.
Primul apostrofat a fost fostul viceprimar Boros Janos.
“Nu mai minţiţi, domnule Boros, împărţirea terenurile s-a făcut după cum aţi vrut dumneavoastră”, au strigat felecanii.
Așa că a intervenit Emil Boc:
“Daţi-le înapoi (terenurile – n.red.) dacă nu vă trebuie şi nu semnaţi. Tăceţi un pic din gură. Oamenii de la Camera Agricolă lucrează zi şi noapte de trei luni la verificarea dosarelor şi nu merită să-i trataţi aşa. Numai civilizat şi ordonat. Dacă vreţi să faceţi obiecţii, să le faceţi în scris. Nici Dumnezeu nu poate mulţumi pe toată lumea. Este o situaţie întocmită pentru 4,5 hectare, după verificări în colaborare cu Primăria din Feleacu”, le-a spus Boc felecanilor.
La afirmația felecanilor că Primăria Cluj-Napoca acționează după o lege din 1991, fără să verifice şi dosarele pe 247, că prima lege s-a bazat pe registre agricole care nu reflectă situaţii reale, şi nu pe cărţile funciare, care sunt oglinda proprietăţii, răspunsul a venit din partea secretarului municipiului Cluj, Aurora Ţărmure, care a declarat că Primăria vrea să onoreze întâi persoanele validate în Anexa nr. 34, pe Legea nr. 18, după care va trece la cererile pe 247, anexă din care peste 290 de poziţii sunt de competenţa Comisiei Locale de Fond Funciar Cluj-Napoca. Din replica felecanilor, se vede că și în 2008, funcționarii municipalității clujene munceau mult și degeaba:
“Anexele 34 şi 39 sunt prelungiri la Anexa 19. Vreţi să faceţi măsurători de două ori pentru acelaşi teren. Muncă publică degeaba. Suntem în 2008 şi acum, după ce a apărut legea privind reforma proprietăţii din 2005, mergeţi pe o lege din 1991”.
Și acum vine să ne spună că “Acolo a fost un conflict de legi”? Adică i s-a atras atenția din timp, dar funcționarul din subordinea sa a considerat că trebuie să acționeze de așa manieră încât am ajuns în finalul lui 2016 și n-a fost “onorată” nici o persoană (indiferent de legea invocată). Credem că asistăm la un conflict de competență. Și-atunci cum se spală pe mâini de orice responsabilitate Emil Boc? Primăria nu s-a implicat când putea să se implice, a tot tergiversat și s-a ajuns la situația de față.
În ceea ce privește povestea cu anularea în instanță a punerilor în posesie făcute de către Primăria condusă de Emil Boc în 2008, chiar nu pricepem despre care puneri în posesie vorbim, că din episodul relatat, dicsutăm despre un eșec denegociere, nu despre o punere în posesie.
În presa vremii au rămas suficiente urme cu privire la această telenovelă. Din 2009 niște hoștezeni se judecau cu Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj pentru a-și primi înapoi peste 50 de hectare din fosta livadă Palocsay, iar prin 2014 o cam luaseră în freză de la Justiție dn cauza faptului că terenurile lor nu erau delimitate ca domeniu public. Procesul e aproape de final, dar acesta nu este dintre cele fericite. Oameni hotărâți, aceștia au pornit un nou proces prin care să oblige Instituția Prefectului Cluj și Guvernul României să îi pună în posesie.
Conform Actual de Cluj, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj a formulat la începutul lui 2009 o plângere în instanţă, în vederea anulării hotărârilor Comisiilor locale şi judeţene de fond funciar, prin care câteva zeci de familii de hostezseni fuseseră validaţi pentru punere în posesie cu peste 50 de hectare în zona staţiunii de cercetare Palocsay. Vechii proprietari s-au constituit parte la proces şi au cerut instanţei punerea în posesie.
Expertiza din dosar poziţionează terenul pe care autorităţile locale clujene (primăria şi prefectura) a reconstituit dreptul de proprietate a hostezsenilor în domeniul public al statului. Avocatul revendicatorilor, Sztranyczki Szilard, a menționat că la momentul 2008 când oamenii au fost validați pentru punerile în posesie nu se făcea distincția între domeniul public și domeniul privat. Acesta este motivul pentru care s-a pierdut în instanță – iar dacă ne întoarcem la episodul din 2008, vinovată se face Primăria Cluj-Napoca, nu oamenii.
De altfel avocatul a și pus o întrebare extrem de pertinentă (având în vedere faptul că USAMV s-a transformat în cel mai mare samsar de pământuri din Cluj): ce se va întâmpla dacă peste câțiva ani terenurile vor trece în domeniul privat sau chiar se vor vinde în contextul în care stațiunea are datorii istorice.
„Ceea ce se întâmplă cu revendicările și stațiunea de cercetare nu poate fi decât o dovadă de rea-credință. La nivelul instituțiior locale dar și a celor de la centru. Este imposibil să nu se rezolve situația acestor oameni în atâția ani. Să se schimbe legile, să se schimbe și tot să fie neclare. Dacă pierdem procesul, mai sunt oricum căile de atatc. Am mai pornit un proces, distinct, împotriva prefectului și a Guvernului pentru a obliga instituțiile statului să îi pună în posesie de proprietari. Am depus acțiunea la Curtea de Apel, ala că deocamdată se discută despre cine are copetență să judece acțiunea. Și acest proces, din păcate va fi unul de durată”.
În 2014, erau 174 de oameni care revendicau din terenul administrat de instituţie. Vorbim despre 366 de hectare rămase în condițiile în care, din cele 1036 de hectare cât avea stațiunea în 1990, aproape 700 au fost transferate la autoritățile locale clujene care nu au reușit nici până la ora actuală să îi pună în posesie pe foștii proprietari.
Așa că este posibil ca primarul să confunde, voit sau mințit, acest proces, cu restul de cereri de revendicare neonorate.
Apoi, cine era ministru în 2011, an din care Ministerul Educaţiei întârzie procedurile de trecere a SCDP în subordinea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară aşa cum s-a decis de la reorganizarea SCPD? Staţinea urma să fie reînfiinţată pe 168 de hectare, iar restul suprafeţei de peste 198 de hectare urma să trecă la Agenţia Domeniilor Statului pentru punerea în posesie a revendicatorilor.
Căci, pentru a proba lips de interes a municipalității clujene în rezolvarea problemelor felecanilor (și ne scuzați pentru devălmășia cu felecani și hoștezeni – dar cazurile trebuiau prezentate pentru a demonstra ceea ce era de demonstrat), amintim că, în 2007, Primăria Cluj a mai avut o tentativă de punere în posesie a felecanilor pe Trupul Stânii, însă fără rezultat, la acea vreme municipalitatea declarând că nu are specialişti topografi care să măsoare şi să parceleze terenul. La câteva luni bune după aceea, Primăria a organizat o licitaţie şi a angajat o firmă sprecializată în parcelare. însă nici cu datele obţinute în urma măsurătorilor societăţii nu s-a reuşit punerea în posesie a revendicatorilor.
Dar numai în 2012, a cerut Ministerului Agriculturii şi Parlamentului să treacă în domeniul privat al statului peste 75 de hectare din Trupul Centru Sere al staţiunii de la Cluj, în aşa fel încât să se poată onora sentinţele definitive şi irevocabile obţinute de proprietari, dar şi deciziile luate de comisiile locală şi judeţeană de fond funciar.
Tot fără rezultate.