Deci e o situați de maximă normalitate în vizuina (căreia ei îi zic viziune) politicienilor ca jurnaliștii de calitate să fie „influencerii” (turnătorii și executorii) serviciilor secrete. Din dragoste de Patrie? Nu.
Ne-a zis-o șeful Comisiei SRI Adrian Ţuţuianu, șeful comisiei SRI asa:
„Dacă în anumite zone există interdicţia – judecători, procurori şi în politică – în celelate zone ale societăţii civile nu există interdicţia. Ca atare, dacă este identificat un om valoros care poate contribui cu informaţii la securitatea naţională a României, poate fi şi din presă”.
Vorbim despre același Adrian Ţuţuianu, care a fost cercetat începând din 2014 pentru trafic de influenţă în legătură cu campania electorală pentru alegerile locale din 2012. Provenind din partidul care are ca șef un condamnat la un an de închisoare cu suspendare, Liviu Dragnea, cu fostul preşedinte de partid, premierul Victor Ponta, cercetat de procurori pentru corupţie, cu alt fost șef de partid, Adrian Năstase, încă pârnăiaș eliberat condiționat și cu un fost prim șef – zis și de onoare (onoare la politicieni, cu precădere la PSD? Ce-am mai râs!) – Ion Iliescu, cercetat extrem de tardiv pentru crime împotriva umanității.
Și această gașcă de borfași ne spune cum valoarea te poate transforma în sluga serviciilor secrete. Dar care a fost “valoarea” lor ca mulți dintre ei să fie acoperiții acestor servicii (deși legea o interzice)?
Vă zic eu: impostura și șantajul.
Să nu uităm că Sebastia Ghiță, cercetat de peste 10 ani pentru matrapazlâcuri cu combustibili – afacerea preferată a serviciilor secrete din România: să nu uităm îngropatele dosare Jimbolia, Tărău, Clisura șamd -, a fost în Comisia Parlamentară de Control a SRI. Lupul controla lupii de ochii oilor, cum s-ar zice.
Ne-o zice același Țuțuianu, că nu trebuie să uităm că, până să devină pușcăriabil, Sebastian Ghiță era pentru SRI persoana cu „informații de interes pentru securitatea națională”.
Noi să nu uităm altceva: că firmele lui Sebastian Ghiță au făcut softurile pentru toate sistemele de interes strategic ale României. Câte dintre acestea au “troieni” prin care să poată fi controlate și manipulate de alte persoane decât cele abilitate prin lege?
Așa că revenind la “troieni”, de ce ar fi mai buni contributori la fondul informativ al Patriei jurnaliștii decât judecatorii, procurorii și politicienii care sunt protejați, chipurile, de această “obligație patriotică” prin lege?
De ce nu s-ar proteja și mass media prin legi de astfel de imixtiuni? În fond se zice despre noi ca suntem formatori de opinie, câinii de paza ai democrației și, în mod cert, suntem vectori de influență.
Se vede acest lucru când se dă Ordin de Zi pe Unitate pe o anumită temă și toți “valoroșii” racolați de către servicii în mass media își clămpănesc tastatura și vocea la unison. Nu le lipsește îndoiala nici măcar preț de o virgulă, sau o pauză de respirație.
Așa că este firesc ca niște condamnați penali și de acoperiți (oricum n-o să știm, că e secretizat totul) să legifereze în Parlamentul României. La fel de firesc cum am lăsat pe mâna iondolăneștilor, irinelorloghin, gigebecalilor, guțelor și dohotarilor crearea legilor noastre.
Eu de pe margine văd că avem o gașca de penali și un cerc larg de interese în care s-au adus adus hotia, chiulul, impostura și minciuna la rang de demnitate în stat.
În care enormitatea și deformarea realității ni se prezintă ca normalitate.
Așa că întreb: de ce nu cerem ca mass media să fie protejată prin lege de posibilitatea racolării? Și lăsați discuțiile despre bani – că din bnuielile mele sunt racolați exact cei care au cei mai mulți bani dintre “ai noștri” (care-s ai lor de fapt) tocmai pe motiv de impostură și capacitate de a se preta la șantaj.
Haideți să cerem să nu mai existe goarne de-ale serviciilor și trâmbițe de-ale procurorilor în această breaslă capabilă de foarte multă manipulare și intoxicare.
Aștept opiniile colegilor și colegelor de breaslă. Sper să mă mai apuce în viață.