Liviu Dragnea este ca cel care a prins peștișorul de aur și i-a cerut prostii: urechi și trompă de elefant, coarne imense ca de elan și picioare groase și butucănoase ca de brontozaur, ca să afle că putea să ceară averi, femei și doctorate…
Cum să nu se supere el pe “statul paralel” din care a făcut parte până mai ieri că l-a tras în piept ca pe ultimul prost?
La tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012 el era Secretar General al Partidului Social Democrat și fura voturi în beneficiul lui Victor Ponta și Crin Antonescu. Numai că Uniunea Social Liberală, cea care dădea asaltul asupra instituțiilor democratice ale Statului, mai avea un Secretar General la Partidul Național Liberal – pe Eduard Helvig. Care fura și el voturi în beneficiul lui Crin Antonescu și Victor Ponta.
Eduard Helvig este cel care l-a trimis pe Dumitru Samson la Cluj să mai fraudeze câte ceva cu ocazia acelui nefericit Referendum.
Și ce să vezi?
Fiul vitreg al fostului ministru USL al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, numitul Dumitru Samson (care tăia și spânzura, obraznic, la Cluj), a fost deferit justiţiei, alături de alte 16 persoane pentru oferire de bani şi bunuri în scopul determinării alegătorului să meargă la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Și a fost încălțat cu ani frumoși de închisoare. La el cu executare, la Dragnea (că doar i s-a arătat pisica), cu suspendare.
Fac o paranteză necesară pentru stupizii care citesc orice text în diagonală și trec rapid la concluzii, așa analfabeți funcținali cum îi știu: acest text în nici un caz nu reprezintă o scuză pentru faptele lui Dragnea. Din contră, este o blamare a “sistemului ticăloșit” care ne crede pe toți la fel de idioți ca și idioții săi utili, încât să ne mintă că numai unii sunt răi, ceilalți produc un rău mai mic. Un căcat, rămâne un căcat indiferent dacă e mai mic sau mai mare și – surpriză! – nu are parte curată de care să-l apuci.
Ce-a înțeles Dragnea din toată afacerea cu așa-zisa sa condamnare pentru matrapazlâcurile de la Referendum (doi ani cu suspendare, FĂRĂ INTERZICEREA DREPTURILOR CIVILE, la o condamnare penală pentru fraude privind votul!? Hai, luați cu siktir, madam Livia Stanciu…)?
Că amicul de matrapazlâcuri, Eduard Helvig, a ajuns șef la Serviciul Român de Informații și el ministru al Dezvoltării Regionale – cu niște garnituri de tren pline de bani la îndemâna picsului său de nesătul.
Trai, neneacă, pe bani publici! Cum să nu semneze el “protocoale” cu “statul paralel”? Doar semna cu sine însuși.
La fel și cu restul hoțiilor: kilometrul de 800 de metri, Tel Drum, cocotierii din Brazilia și cine știe câte și mai câte alte hoți despre care nici nu o să mai auzim – Dragnea consideră că doar și-a luat partea. Poate are și dovezi că a furat pentru securiștii vechi și noi. În fond fură de prin anii ’90. Și e clar că nu e sigurul care a furat.
Întreaga Cumătrocrație inventată de Ion Ilici Ilescu (politicieni, securiști, nomenclaturiști, capitaliști de carton, funcționari uitați în funcții de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej), ne-a furat, ne fură și are să ne mai fure.
Din când în când ne mai scot la înaintare câte un viermuș îmbuibat care începe să creadă că poate dicta el regulile furtului din bani publici, care are impresia că singur a fost atât de deștept încât să fure cât a furat.
Și dacă nu este așa, nu are decât Dragnea să iasă în fața națiunii și, ca Emil Bobu, să ne spună cât a fost de dobitoc și pentru cine, ce, unde și cât a furat. Și, mai ales, de ce.
În calitate de dobitoc s-ar putea să beneficieze de empatia celor pe care i-a furat, ca vierme zbătându-se penibil în cârlig, doar, doar are să scape, beneficiază doar de scârbă și repulsie.
Hai, Dragnea, fii bărbat (nu afișându-te cu nepoțele) și dă-i în gât!
Dar slabe speranțe pentru astfel de bărbăție. În fond, nici Sorin Apostu n-a zis pentru cine a furat grosul, dar măcar a fost demn. Ciocu’ mic, păstrarea averii. Demnitatea o spală timpul… Sau nu?