Lucrurile sunt simple: un clujean a publicat astazi niste poze pe wall-ul sau de Facebook, niste poze cu un produs plin de viermi vandut pe locatia Cora de un chirias al retailerului, intamplator un producator de produse traditionale si ecologice.
Pozele sunt relevante. As fi putut sa public doar pozele si comentariile clientului pentru ca articolul de presa sa aiba sens: in ograda unui mare retailer un chirias vinde produse care pun in pericol sanatatea consumatorilor.
Dar am decis sa il sun nu numai pe producatorul din Maramures, dar si pe reprezentanta Cora Cluj, Elena Sraum, si pe clujeanul pagubit, chiar daca prin publicarea pozelor si a comentariilor, isi asuma si consecintele gestului sau.
Si, dintr-o data incepe.
Ma suna producatorul si ma roaga sa scot articolul, desi imi recunoscuse la telefon ca si el ar fi fost suparat daca i s-ar fi intamplat un asemenea lucru.
Ma suna cu insistenta doamna Sraum, asistenta directorului general al Cora Cluj, o doamna cu care ma stiu de foarte multa vreme si am colaborat admirabil si care, dupa ani de zile in care am conversat pe tonuri foarte amicale, schimba dintr-o data tonul si imi sugereaza ca clientul reclamant vrea sa santajeze Cora, apoi imi sugereaza ca o sa am probleme daca mentionez numele Cora, desi actul comercial al vanzarii produsului se produce pe terenul Cora, de la un chirias al Cora.
O intreb pe doamna Sraum daca magazinul Cora Cluj are masuri alternative de verificare a chiriasilor, daca isi asuma responsabilitatea in eventualitatea in care unul dintre ei scade standardele produselor pe care le ofera. Nu mi-a raspuns la intrebare.
Spre seara, duminica la ora 21, ma suna o doamna pe nume Ana Maria Florea, PR la Cora. Pe un ton arogant, piarista de la Cora incepe sa imi spuna ca o sa am probleme cu articolul, ca ea considera ca problema sunt eu, nu faptul ca un chirias al Cora vinde produse pline de viermi, nu ca am respectat ideea de a suna si la Elena Sraum de la Cora pentru o opinie, nu ca acel clujean isi asuma prin poze si bonul fiscal puse pe Facebook veridicitatea intamplarii (cea mai tare faza este ca Ana Maria Florea sustine ca, desi chiriasul din Cora nu are legatura cu retailerul, daca avea o problema cu produsul, trebuia sa mearga la responsabilii Cora).
In fine, aroganta imi sugereaza spre finalul discutiei ca santajez compania pentru ca, vezi Doamne, nu as fi primit un anume spatiu de la Cora si, deci, de asta am decis sa „atac” magazinul.
Doamna Florea, cu tehnici de piar de Ferentari, este putin pe langa subiect. Eu am fost chirias al Cora, pe contract, am platit chirie la Cora si, mai mult, am terminat amiabil relatia comerciala, lasand in spatiul respectiv dotari si mobilier de mii de euro, tocmai ca sa asigur o tranzitie lina spre urmatorul chirias (am si facturi si poze cu dotarile pe care urmatorul chirias al Cora le-a folosit gratuit de la mine).
Insinuarea unei piariste arogante de Bucuresti vine insa in urma sugestiei primite de la Elena Sraum, asistenta directoarei Cora Cluj, gest care ma socheaza, caci o credeam o tipa serioasa si profesionista. Probabil speriata de faptul ca articolul scris de mine azi a facut peste 1000 de vizualizari intr-o zi de duminica in numai cateva ore, doamna Sraum i-a relatat superioarei de la Bucuresti faptul ca s-a intalnit cu mine la mijlocul saptamanii trecute, cand eu fusesem sa ma tund la Cora (da, ma tund la un alt chirias al Cora unde serviciile sunt ireprosabile). Se poate vedea pe camerele video ca m-am tuns si ca m-am intalnit cu doamna Sraum absolut intamplator la iesire, cand i-am sarutat mana si am intrebat-o ce mai face. La finalul conversatiei, am intrebat-o pe doamna Sraum daca nu cumva retailerul are un spatiu de 300 de metri patrati in spatele depozitelor, caci ma gandesc serios in aceste zile sa incep o afacere pe catering. Ea mi-a explicat ca magazinul nu are spatii atat de mari disponibile, eu i-am multumit pentru informatie si gata. De aici si pana la a sugera santaje e cale lunga. E nesimtire. E lipsa de profesionalism.
Doamna Sraum este lipsita de coloana vertebrala. Nu o sa ii mai amintesc nici faptul ca am ajutat-o in 2011 pentru ca sa nu se mai raspandeasca in presa zvonul acela stupid care isteriza orasul cum ca la Cora Cluj se fura copiii din toalete sau de pe coridoare pentru trafic de organe. Stie prea bine ca am vorbit la acea vreme cu toti sefii de ziare importante in acest sens.
Dar daca doamna Sraum si doamna Florea cred ca mi-e teama de amenintarile si minciunile lor, se inseala amarnic. Ne vedem in instanta, caci eu reactionez foarte prost la amenintari. Si promit ca, incepand de maine, o sa imi petrec o parte din putinul timp pe care il am, sa verific in amanunt cum sunt respectate drepturile consumatorilor la Cora Cluj, cum sunt tratati angajatii, in ce ritm se implica Directia Sanitar Veterinara Cluj in controlarea riguroasa a retailerilor din oras si mai ales de ce Cora Cluj nu are prevazute contractual masuri ferme de verificare a standardelor la care livreaza chiriasii Cora produsele si serviciile.
Fiindca aceste doamne lucreaza pentru o companie bogata, ele cred ca pot sa ameninte si sa ignore incidente de acest gen. E timpul sa afle ca nu numai perspectiva lor exista. Ci si cea a consumatorului.
Caci, obsesiv si in mod repetat, i-am intrebat atat pe producatorul de carne, cat si pe doamna Sraum de la Cora, cum s-ar fi simtit daca erau in locul clujeanului pagubit al carui copil a apucat sa guste din ciolanul cu viermi.