În faimoasa ”Groapă” din Mărăști numărul blocurilor e aproape egal cu cel al bazarurilor și magazinelor de cartier. În epoca mallurilor încă mai vedem vitrine cu oale și alte obiecte casnice la un magazin care are o poveste interesantă.
În cartierul Mărăști, magazinul Renela îți sare în ochi de la o poștă. E singurul care arată ca o consignație: acele magazine de cartier cu de toate, apărute ca ciupercile după ”furtuna” numită comunism. Vitrina și ușa magazinului arată fix ca în anii ‘90. În ansamblu, locul e ca o amandină din aia bună, cum numai pe vremuri se făcea la cofetăriile comuniste, e locul ideal pentru gospodinele aflate acum la pensie care încă mai merg să cumpere o bluziță sau o cratiță din cartier, și nu de la mall. Dulce nostalgie pentru unii!
Dar dacă treci pragul magazinului și nu rămâi blocat la vederea vitrinei burdușite de obiecte, indiferent de vârsta pe care o ai ești transpus în timp înainte de anul 2000. Numai pe vremea aia mai erau expuse spre vânzare obiectele vestimentare deasupra tejghelei sau scoteau vânzătorii șosete dintr-o vitrină de sticlă.
La ora prânzului două doamne, una de vârsta a doua și cealaltă mai tânără, stau în spatele unei vitrine lungi și vechi și sunt întâmpinată cu amabilitatea specifică angajaților care au mâncat comerțul pe pâine aproape o viață. Mă întreabă ce doresc și îmi vine pe limbă răspunsul automat ”Doar mă uit”.
Sunt uimită câte obiecte încap pe metru pătrat. Mă adun și le spun vânzătoarelor că vreau să aflu povestea magazinului.
Un bărbat, care este prezentat drept ”șeful” de către cele două doamne, apare din spatele unei uși mai ascunsă vederii și rămâne uimit că suntem interesați de magazinul pe care îl conduce. Adrian Lăpădaru lucrează din anul 1995 în acest magazin și îi știe toate poveștile. Îmi spune cum a ajuns să devină din consignație magazin de cartier și de ce nu a fost ”înghițit” de Iulius Mall.
”În ‘93 s-a înființat. O rămas de atunci. A fost consignație și alimentară. După aia și-a schimbat profilul, au dispărut consignațiile și a rămas magazin industrial: alimentară și magazin de haine. În timp, ne-am reprofilat pe cererea de pe piață. Eu sunt aici în firmă din ‘95-’96, șeful mare o rămas de la înființare. Nu mai vin (clienții – n.r.) ca înainte, dar mai vin, ne bazăm un pic și pe comoditate. Cei din zonă vin. De aia avem și o gamă destul de largă ca să încercăm să acoperim cam mare parte din ce au nevoie. Din toate se vinde. Față de cum mergea înainte merge destul de prost, ca orice de când sunt supermarketurile. Deci, probabil 100 de clienți pe zi. Nu știu să zic exact”, povestește Adrian Lădaru.
Chiar în timp ce discutam, în magazin au intrat clienți. Magazinul este vizitat mai ales de oameni de vârsta a doua și a treia, oameni care probabil nu frecventează mallul din vecinătate. Aici se simt în largul lor, stând de povești cu vânzătoarele și alegând pe îndelete marfa.
Motivul pentru care fosta consignație a rămas în business e incredibil. Deși nu aduce cine știe ce profit și sunt pe chirie, șeful de magazin nu ia în considerare desființarea afacerii.
”Nu aduce profit neapărat, dar unu la mână: deja sunt de atâta timp încât e ca o familie, să zic așa. Aș închide, merge, nu merge…ce fac angajații? Înțelegi? Te gândești și la varianta cealaltă. Nu sunt persoane de 20-30 de ani să zici că mâine își pot găsi de lucru. Sunt persoane care azi-mâine ies la pensie. Ai închis magazinul, ce fac? Unde îi trimit? Au lucrat tot la magazinul ăsta. Suntem ca o familie, așa aș dori să gândesc. Interesul propriu s-a dus demult. Alții gândesc altfel. Vânzările sunt aceleași, ne omoară chiriile”, spune Adrian Lădaru.
Magazinul nu are doar angajați fideli, ci și clienți fideli. Probabil unul din motivele pentru care nu au complexe de inferioritate vizavi de mall și își păstrează clienții e pentru că lucrează cu producători autohtoni și aduc haine confecționate în Sibiu sau Brașov.
”Sunt clienți fideli cei din zonă. Au nevoie de ceva nu se duc până în mall. De exemplu, nu merg în mall pentru o hârtie igienică. Și mall-ul și noi, avem produse mai ieftine și mai scumpe. Depinde de furnizor. Noi depindem direct de furnizori. Aducem de peste tot hainele. Sunt și producători românești din Sibiu, Brașov”, conchide șeful de magazin.