In general, persoanele care sufera de nevroze nu sunt in mod fundamental “rele”, chiar daca starea lor mentala le face de multe ori insuportabile. Irascibilitatea lor si, in special, lipsa oricarui simt al umorului fac din nevrotici peroane greu de acceptat in societate. Majoritatea rudelor si prietenilor lor sfarsesc prin a-i respinge, deorece nu le mai pot suporta caracterul deplorabil.
Dar problema e ca nevroticul sufera tocmai din cauza lipsei de intelegere si de afectiune; e ca un copil rasfatat care cauta dragostea mamei. E capricios, fantast si are intotdeauna impresia ca oamenii o sa-l ierte pentru ceea ce face, desi lucrurile nu stau mereu asa. Dimpotriva, de foarte multe ori e criticat si lasat la voia impulsurilor sale obsesive. Cel ce traieste cu un nevrotic are tendinta sa pozeze in martir si sa se revolte brusc impotriva acceselor de manie nedrepte si aleatorii ale nefericitului sau partener (sau partenere). Cei mai multi sfarsesc prin a abandona relatia, mai ales in cazul celor conjugale. Putini soti sunt dispusi sa accepte sa traiasca langa o nevrotica si viceversa, iar asta duce inevitabil la divort.
Fata de nevrotici trebuie sa simtim compasiune. Asa este normal sa facem, pentru ca, daca fata de cei grav bolnavi fizic avem mila si afectiune, de ce o boala psihica, a carei manifestare creeaza probleme grave, n-ar trebui sa provoace indiferenta, ironie sau chiar manie?
Persoanele care sufera de nevroze nu sunt sigure pe fortele lor si, confruntate cu neintelegerea de care dau dovada familia si prietenii, nesiguranta lor devine si mai mare. Pe de alta parte, daca nevroticul gaseste o persoana in stare sa-l inteleaga, sa-i redea increderea in el, sa-l iubeasca si sa nu puna la inima accesele lor de furie, el poate sa o “castige” pe aceasta din punct de vedere afectiv, apoi sa o nevrozeze. ”Daca nu faci asta, eu o sa fac asta”, ii spune nevroticul fiintei iubite, care se grabeste sa-i satisfaca dorintele. “O sa te omor daca nu te porti cum vreau eu”, iar celalalt, innebunit, se grabeste sa-i faca bolnavului capriciile si, pe termen lung, se nevrozeaza la randul sau, infundandu-se incetul cu incetul in acest labirint de emotii si hipersensibilitati, in loc sa-l ajute pe cel suferind sa-i depaseasca problemele psihice.
Cum sa ne comportam cu un nevrotic? In primul si in primul , cu tarie de caracter. Nu trebuie sa ne aratam intoleranti, dar nici nu e indicat sa cedam in fata capriciilor sale extrarvagante.
El nu trebuie sa fie nici dispretuit, nici ridiculizat, dar nici nu e cazul sa i se planga de mila. Evident ca are nevoie sa fie sustinut in clipele de nehotarare, dar lucrul asta nu trebuie facut orbeste. E inutil sa i se spuna minciuni pioase; in schimb, e indicat sa i se intareasca mijloacele de aparare, sa fie atras catre lucruri care sa-l intereseze si al caror numar sa fie marit continuu, sa fie scos din gandurile sale obsedante si indreptat catre alte puncte de interes, care sa-i tina atentia ocupata. Nimeni nu are nevoie mai mult de sustinere cum o are nevroticul. Nu trebuie sa-i refuzam sprijinul, chiar daca de multe ori ne pierdem rabdarea pentru ca, in fond, boala nu s-a produs din vina lui, dupa cum un bolnav fizic nu e vinovat de faptul ca ii creste brusc temperatura.