Reportaj

Cum miroase comunismul in Hotel Sport, relicva socialista de langa “bijuteriile” de zeci de milioane de euro ale orasului

Comunismul miroase a tutun rancezit, pe holurile intunecoase, care-ti dau impresia ca te afli intr-un bloc socialist, cu usi mici si pereti tapetati. De pe geam rasar cele doua cladiri impunatoare – Sala Polivalenta si Cluj Arena – ce au costat bugetul clujenilor cateva zeci de milioane de euro. Dar aici, in camera socialista, vechi de trei decenii, timpul a incremenit. In Hotel Sport, cladirea ridicata in plin socialism tarziu si bolnav, nici Internetul nu ajunge la ultimul etaj.

Pronto? Si? Nu am decat cu un pat mare si un pat mic”, spune receptionera, o femeie amabila, trecuta de 30 de ani, in receptorul unui aparat telefonic. Holul generos al Hotelului Sport, catalogat la doua stele, este gol la orele amiezii. In contrast cu moleseala locului, angajata incearca sa anime atmosfera, cu un aer comercial.

“Puteti viziona camerele. Asta-i modernizata, asta-i nemodernizata”, spune ea, in timp ce intinde doua randuri de chei.

“Eu nu vin, ca n-am pe cine lasa la Receptie. Mergeti, ca e pe-acolo si camerista”, spune ea, in timp ce raspunde la un alt apel telefonic.

Liftul scartiaie agale pana la etajul unu, unde se deschide un hol intunecos, cu mocheta albastra pe jos. Pe culoar miroase a detergent si e o liniste de mormant. Camerele par goale, nici macar zazaitul de fond al televizorului nu se aude.

Camera de la primul etaj e cea modernizata. Cum intri, vezi in fata un televizor dintre cele vechi, Sonic, cu carcasa neagra. E cu “ic” la sfarsit, nu cu “y”, vad dupa ce ma uit atent, a doua oara. In dulapiorul de pe hol, cameristele au lasat o patura in carouri, din lana, parca uitata de o familie numeroasa, care o pune intotdeauna in bagaje, drept accesoriu pentru cei mici. Incaperea este mare si luminoasa, dar izul comunist inca transpare din pereti. Vaza din portelan, cu o floare de trandafir, sta langa doua pahare infoliate, asezate pe o tava din inox, putin patata, iar in mini-frigider, lista de preturi e modificata din pix.

Liftul care te avertizeaza ca nu poate duce mai mult de patru persoane urca apoi la trei. Cum cobori, un miros intepator de tutun te izbeste din plin. Mocheta albastra de la unu este aici mult mai albicioasa, decolorata de miile de pasi care-au calcat-o de zeci de ani incoace.

Holul e atat de intunecos, incat te poti impiedica la fiecare pas, iar mirosul de tutun se amesteca, cum inaintezi, cu cel de detergent ieftin. In fata unei camere, o doamna de la curatenie opreste un carucior burdusit cu produse de igiena. Are chef de vorba, ii sclipesc ochii atunci cand un client ii adreseaza cate-o intrebare.

“Is vechi de tot, va dati seama! Hotelul e construit din ’81, de-atunci is astea aici. Nu s-a modernizat decat un etaj. Dar vine lumea si aici, tot timpul suntem plini. Acuma, fiecare dupa gusturile lui… Cine vine sa mearga la un medic, sau are afaceri, atunci isi pune straituca, face un dus. Nu ai timp sa te tot uiti pe pereti. Cine sta mai mult in camera, atunci normal ca ceri si alte conditii. Internet e partial, uneori ajunge si la ultimul etaj”, spune femeia.

Peretii sunt tapetati cu pal scorojit, pe o parte si alta a usii, iar pe mocheta slinoasa mai-mai ca ti se lipeste talpa papucului.

Dupa ce ajungi, din nou, la receptia hotelului, aerul socialiste spalat ici-colo, cu elemente moderne. Un mini-bar cu divane din piele si masute masive, imbinate cu cateva plante ornamentale si un candelabru de salon incearca, timid, sa scoata incaperea de la intrare din anonimat.

“Daca luati mai multe camere, va facem discount. De la 11 persoane in sus. Avem si Internet. E gratuit”, spune receptionera, usor ocupata cu cate un telefon.

Totusi, Internetul nu ajunge la ultimul etaj, dupa cum recunoscuse camerista cu cateva minute mai devreme.

Hotelul Sport a fost construit in 1981, iar de atunci nu s-a schimbat aproape deloc.

“Era amplasat langa stadionul orasului, si din acest considerent mai cazau si sportivi din cand in cand, insa in rest functiona ca un hotel normal. Nu a fost un hotel special construit pentru sportivi”, spune arhitectul.

Daca inainte de ’89, era administrat de Stat, cladirea a fost preluata de Unita Turism, firma care are in proprietate mai multe hoteluri ce erau, inainte, in proprietatea Statului.

Despre administrarea hotelului, se vede cu ochiul liber ca Unita Turism nu a investit in ultimii ani. In 1999 a fost modernizat doar parterul si primul etaj al cladirii, restul ramanand neatinse de peste 30 de ani.

“Tin minte ca directoarea vechiului Oficiu Judetean de Turism a si fugit la inceputul anilor ’90. A fost printre primele tunuri imobiliare. Aceasta firma a pus mana pe tot ce se putea. Nu stiu cum s-a privatizat, cert este ca tot ce au facut este sa exploateze mizerie. Nu au fost in stare sa investeasca, au mai vandut doar una-alta din patrimoniu”, spune Borda.

Cladirea socialista contrasteaza cu cele doua “bijuterii” ale Clujului, Sala Polivalenta si Stadionul Cluj Arena, ridicate in imediata apropiere.

“Cred ca a fost proiectat de Mircea Moldovan, iar ca si arhitectura apartine socialismului tarziu si bolnav. Este o cladire construita in mediocritatea socialismului. Totusi, poate fi readus la viata printr-o arhitectura moderna”, spune acesta

La inceputul acestui an, Hotelul Sport a fost scos la vanzare de Unita Turism, la pretul de 8 milioane de euro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *