99 la suta din cetatenii Clujului nu au urmarit sau participat niciodata la sedintele Comisiei de Urbanism din Primaria Cluj-Napoca.
În ședințele de urbanism sunt dese momentele în care primarul Emil Boc se umflă ca un fazan in rut și scoate pe gură sentințe, edicte morale, vorbe de duh.
Dacă la urbanism ajunge vreun amărăștean care nu are pile la urbanism sau la Boc, Emil îl face troacă de porci sau criminal urbanistic și îl expediază la culcare cu următoarea vorbă de duh: „Nu putem fi mumă pentru unii și ciumă pentru alții”.
Mai nou, Emil Boc a răbufnit cu altă gogoasaă de proporții. Că nu va mai aproba niciun bloc de tip „suliță spre cer”, referindu-se la huidumele de peste 6 etaje, fiindcă vezi Doamne, nu mai are chef să fie certat de clujeni pentru urbanismul de prost gust, ba chiar a concluzionat sec: „Haiducia, game over”.
Dar cocoșeala lui Boc e gargară pentru fraieri. Cand e vorba de șmecherii orașului, haiducia revine. Exemplu: milionarul Ovidiu Turcu.
Cu totul altfel se comportă Emil Boc când vine vorba despre proiectele imobiliare are lui Ovidiu Turcu, unul dintre cei mai discreți milionari din oraș, ca să nu mai zicem că e unul dintre cei mai influenți la nivel relațional în Cluj-Napoca.
În decursul ultimelor 12 luni, lui Ovidiu Turcu i-au fost aprobate două proiecte gigant, toate conținând blocuri înalte. Valoarea investițiilor lui Ovidiu Turcu în aceste două proiecte imobiliare este de circa 200 de milioane de lei, adică 50 de milioane de euro. Reprezentantul său a declarat sumele astea, așa că trebuie sa ne credeti si sa il credem pe Turcu ca are 100 de milioane de euro de pus jos. Profitul este insă unul baban, ușor de estimat, dacă ne uităm la valoarea de piață: peste 120 de milioane de euro. Așa, dintr-o lovitură.
Turcu, un om năcăjit
Dacă stai mai mult timp de vorbă intr-o zi cu milionarul Ovidiu Turcu, te apucă nevrozele existențiale. Turcu este un om eminamente năcăjit, mai mereu supărat, întristat. Din punctul lui de vedere, viața e grea, totul e dificil, business-ul merge foarte greu, economia românească e pe sponci, mașinile nu se vând, ne paște o criză economică în orice secundă, în fine, ideea e că după o discuție de asta, ți se face așa de milă de Ovidiu Turcu, încât mai că îți vine să te duci să iei un CAR de 5.000 de lei și să îi aduci banii lui Turcu ca să-și poată plăti factura la gaze și la întreținere.
În fapt, Ovidiu Turcu este putred de bogat. Proprietarul unora dintre cele mai valoaroase spații comerciale din oraș, proprietarul unor terenuri cu potential imobiliar imens și deținătorul unei sume incredibile în bănci, el și-a făcut averea în ultimii 30 de ani acționând feroce în toate proiectele în care s-a implicat sau pe care și le-a dorit. De Turcu se tem multi, fiindca este foarte bine relationat in sistemul serviciilor secrete, in Justitie, si nu pregeta niciun efort sa se foloseasca de relatiile sale construite in 30 de ani, ba poate si pe vremea comunismului, ca sa isi distruga dusmanii sau sa ii „convinga” sa se retraga.
Apropo de comunism, Turcu are un episod incetosat in trecutul sau, fiind saltat pe vremea lui Ceausescu de Militie si retinut pentru furtul unor motoare de ARO, dar fiind omul „Sistemului”, nu a fost arestat, ci eliberat, la presiunea liderilor comunisti ai Clujului din acel moment, asta pentru ca pe toti greii de atunci ai orasului i-a „servit” cu cate ceva.
Dupa Revolutie, Ovidiu Turcu a actionat solitar in majoritatea anilor si este singurul care nu a investit in „Astral Telecom” si in inceputurile fenomenului Banca Transilvania, ci a preferat afacerile cu automobile.
Ovidiu Turcu a debutat cu „Service Automobile Turda” SA, in anul 1997. Omul de afaceri a mai detinut firmele „Astraauto” (comert de masini), „Auto Venezia” (dealer pentru „Fiat” si „Alfa Romeo”), „Ro Trucks” (firma ce vinde camioane Renault, dar a obtinut reprezentantele Dacia, Renault si Nissan la Cluj). De asemenea, Ovidiu Turcu a fost actionar la firma „IATSA”, producator de subansambluri auto pentru grupul Dacia-Renault.
Orientat inca din 1991, a avut chiar si casa de schimb valutar pe Napoca 1 – se numea Continental Casa de Schimb Valutar.
In anul 2000, el a intrat in afacerile imobiliare, prin intermediul firmei „Tempus Invest”. „Tempus Invest” a construit mai multe blocuri de locuinte in Cluj-Napoca.
Managementul „Tempus Invest” era asigurat tot de Dan Emilian Bobis, sageata lui Turcu trambalata in toate firmele unde el a avut vreodata interese.
In portofoliul lui Ovidiu Turcu s-au mai aflat companiile „Agapia”, „Dacoluci” Mangalia si „Metwooplast”, carora li se adauga firmele de comert „Vaolidia Impex”, „Gustibus” si „Lambda Impex”.
Omul de afaceri clujean a fost asociat, in firma „Terra Napocensis”, cu fostii conducatori al Bancii „Dacia Felix” Ioan Sima si Mircea Hossu, precum si cu fosta presedinta a „Ardaf”, Steluta Racolta,
Ovidiu Turcu mai are controlul asupra fabricii de carton „Mucart”. Este actionar si in Carbochim. Vedeti bine, omul nu a pierdut vremea in ultimii 30 de ani.
Neobosit, domnul Ovidiu Turcu, la cei 71 de ani, nu s-a săturat nici de business, nici de bani.
Mai vrea spre finalul vieții un tun de 120 de milioane de euro din imobiliare.
Cum e Turcu, și proiectul Mucart
Pe Turcu nu are sens să îl întrebi cum și-a făcut primul milion, dar nici nu o sa recunoască faptul că a fost unul dintre profitorii sistemului comunist de după revoluție și unul dintre cei mai hrăpăreți oameni de afaceri care s-au înfruptat din fostele branduri comuniste ale Clujului.
Recent am avut o intervenție la Realitatea TV pe tema uciderii tuturor brandurilor clujene de producție rămase din comunism și am scos pe gură o afirmație tare, o estimare care chiar nu are doză de relativitate. Am spus că peste 90% din platformele industriale ale Clujului au devenit proiecte imobiliare pentru șmecherii orașului care s-au îmbogățit grosolan de pe urma exploatării lor. Domnul Turcu e și el din aceeași tagmă.
Să luăm de exemplu, proiectul gigant de pe strada Gladiolelor colț cu Războieni, unde pe 37.000 de mp Turcu vrea să construiască o întreagă flotă de blocuri, peste 15 clădiri și aproximativ 1000 de apartamente. Nu e problemă, veți zice, omul face ce vrea cu banii lui. Și eu zic la fel, nu am zis altceva, dar poate merită să aflați un mic detaliu. Cei 37.000 de mp aparțin fabricii Mucart, realmente una dintre cele mai vechi fabrici din România.
ISTORIA MUCART
Fabrica Mucart a fost atestată documentar din 1872, fiind „prima fabrică de mucava din Transilvania”, având o capacitate de producţie de 200 kg/zi mucava. Anul asta se implinesc 149 de ani de la infiintarea. La aniversarea de 150 de ani, MUCART va primi cadou demolarea totala.
Pe „stil nou”, societatea „Mucart” S.A. a fost înfiinţată în 1991.
După ce a fost preluată de omul de afaceri Ovidiu Turcu, în iulie 2002, prin intermediul Dacia Service Cluj Feleac (DSCF), pe terenurile fabricii „Mucart” s-a construit un imobil de locuinţe, iar pe o suprafaţă de 70.000 mp a fost proiectat un alt ansamblu imobiliar. Înainte de Turcu, „Mucart” a fost negociată de către Fondul Proprietăţii de Stat (devenit Autoritatea pentru Privatizare şi Administrare a Participaţiilor Statului), cu italianul Schietti Pino şi cu grupul de firme „Agressione”, însă negocierile au eşuat. Turcu s-a angajat să plătească în cel mult cinci ani datoriile fabricii: „80.000 de lei în contul TVA, 58.000 de lei la fondul de pensii, 11.000 de lei la cel de sănătate”. Bani de nimic.
În 2006, Ovidiu Turcu decide să adauge la obiectul de activitate a societăţii şi dezvoltarea imobiliară, în condiţiile în care acesta a ajuns să deţină 96% din societate, având în vedere preluarea restului de 4%. S-au construit peste 100 de apartamente pe terenurile excedentare ale fabricii, unele fiind închiriate angajaţilor, iar altele fiind scoase la vânzare. Omul de afaceri afirma că va continua să construiască pe spaţiul excedentar, fabrica deţinând 37.000 mp în intravilanul oraşului.
În 2008, activitatea industrială a fost oprită deoarece nu se îndeplineau standardele cerute de Administraţia Naţională Apele Române, intervenţia necesitând un milion de euro.
Uscatoria mecanica la anul 1947.
Ruinele Mucart in 2021. Vor lasa loc unui viitor luminos, cu sticla si otel.
Asta trebuie inteles din start despre destinul Mucart sub Turcu.
Când domnul Turcu a intrat ca acționar majoritar la Mucart n-a avut sub nicio formă intenția să dezvolte fabrica, să face producție de cartoane ca Rondocarton. L-a durut în cur de asemenea detalii sentimentale.
Chiar preluarea fabricii de hartie a fost una care a starnit suspiciuni. Pentru ca fabrica de stat Mucart avea datorii catre o companie obscura din Huedin, aceasta a cerut conversia creantelor in actiuni si a devenit astfel proprietara pachetului majoritar din titlurile Mucart. Ulterior, acestea au fost cumparate de Ovidiu Turcu.
A așteptat cuminte ca mențiunile din contractul de privatizare să se aneantizeze, după care, pentru a obișnui opinia publică, acum 10 ani a făcut câteva mici bloculețe pe câteva părți din terenul de la Mucart. Dar restul l-a lasat in paragina.
A mai așteptat 10 ani, ba chiar a vrut sa vanda terenul cu 6,8 milioane de euro pe criza, insa nu a gasit musterii.
Apoi a „sinucis-o” economic. Iata cum au decurs anii fiscali ai MUCART sub Turcu, mereu pe pierdere, in conditiile in care toate firmele lui Turcu, alea care conteaza, au profit:
Anul viitor, milionarul clujean se apucă de construit nici mai mult nici mai puțin decat 14 cladiri din care 8 turnuri P+8+R, adica un ansamblu imobiliar cu aproape 1000 de apartamente, îngropând practic chiar și ultima amintire a vechii fabrici Mucart. E paradoxal și inexplicabil motivul pentru care Turcu alege la 71 de ani să se apuce de un asemenea tămbălău imobiliar. Doar lăcomia profundă a acestui om de afaceri vorace poate să fie explicația mai realistă.
Discutia despre PUZ-ul de restructurare MUCART in comisia de urbanism a trecut mai repede ca o ejaculare precoce
Dar aici nu suntem la emisiunea de psihologie de business, suntem la o anchetă de ziar. Așa că, haideți să vorbim despre incredibilele favoruri și celeritatea cu care a acționat Comisia de urbanism condusă de primarul Boc în cazul proiectului Mucart. Timpul petrecut în urbanism al proiectului a fost mai scurt ca o ejaculare precoce. Practic, lui Ovidiu Turcu i s-a oferit pe platforma Mucart ceva la care alții doar visează, dacă sunt proprietari de terenuri pe platforme industriale. I s-a oferit un PUZ de restructurare, adică, Primăria a aprobat fără crâcnire transformarea regimului terenului din platformă industrială în proiect imobiliar.
A aprobat 11 clădiri din care vor ieși cel puțin 1000 de apartamente, primind la schimb un rahat de 500 de mp utili din cei 90.000 mp utili construiti de Turcu pe platforma Mucart, pe care se va face o Primărie de cartier, adică pepsi. Nada. Zero.
Mereu cand se discuta proiectele imobiliare ale lui Turcu e fie seara tarziu, fie in prag de Craciun, ca sa nu mai fie nimeni atent.
Si mereu Turcu primeste maximum din ce se poate „suge” pe un PUZ:
In seara zilei de 17 decembrie 2019, membrii Comisiei de Urbanism nu mai aveau chef de niciunele, dupa 7 ore de discutii despre proiecte. Momentul perfect insa pentru poriectul gigantesc al lui Turcu.
Jurnalista Luminita Silea de la Actual de Cluj rememoreaza atmosfera:
„Pentru ansamblul de pe platforma Mucart de 3,6 hectare, Iancu a propus locuințe și birouri cu 8 etaje plus unul retras, argumentând că așa orașul va câștiga o zonă verde parc la pârâul Nadăș de 5000 mp. Dar și să proiectul mai aduce un loc de joacă de 3000 mp și că limitează traficul auto spre Nadăș și propune un pod nou pietonal. Cei din comisie (arhitectul șef al județului, Claudiu Salanță) i-au amintit că ar trebuie să facă șase etaje, așa cum spune PUG-ul și să nu meargă mai sus, așa cum au primit toate proiectele din jur (Liberty Technologies Park). Iancu a replicat că poate să coboare regimul de înălțime și să meargă pe regulament, dar asta înseamnă că va face o zonă mult mai mică de verde spre Nadăș. Mureșan i-a semnalat că procentul pe locuire propus de proiect, 40%, vine cu aceeași obligație de asigurare a zonei verzi și de dotări și că nu va genera mai puțin verde în zonă. (…) În schimb, Boc l-a susținut discret cu etajele, militând pentru nediminuarea spațiului verde, în timpul în care era în sala de ședințe. Cei din comisie n-au mai insistat cu etajele.”.
Vedeti, ce simplu, fraierilor? Trafic de influenta pe fata de la domn’ Boc pentru domnu’ Turcu, fara numar, fara numar de etaje! De ce sa faca 6 etaje Turcu, daca se poate pisa pe el PUG si sa faca 8?
În timp ce alți dezvoltatori imobiliari sunt puși să doneze mii de mp, să construiască sensuri giratorii, stații de troleu, Turcu a scăpat in acea seara cu echivalentul unei pungi de semințe prăjite. A donat 500 mp, parte dintr-o cladire, ca sa isi faca Boc acolo primarie de cartier si chipurile un parc de 3000 mp, sanchi, fiindca oricum nu avea ce face Turcu cu el.
Dublă măsură, puțin spus.
Profit pentru Turcu pentru acest proiect? Minim 85 de milioane de euro. La costuri de constructii de 450 de euro per metru patrat, ca nu baga Turcu mai mult in calitate, nu e nici de asa natura zona. Plus avantajul imens pentru indicele de profitabilitate: TERENUL L-A COSTAT ZERO.
Încă o dublă măsură pe Dorobanților: Turcu primește TOT, Ciurtin primește mumu
Cumva, de câte ori e vorba despre Ovidiu Turcu, Emil Boc pățește ceva gravitațional, presiunea atmosferică îl apasă atât de tare, încât coloana i se încovoaie și se face preș în fața milionarului clujean. Credeți că proiectul Mucart e singurul unde focile din Comisia de Urbanism n-au obiectat nimic?
Vă înșelați. Lăcomia domnului Turcu e mai mare decât pare, căci proiectul de pe strada Dorobanților 84, acolo unde a fost Dacia Service, a trecut la fel de repede și la fel de lipsit de contestări.
Două imobile cu 7, respectiv 14 niveluri, urmează să apară pe Dorobanților la numărul 84, în locul fostei unități Dacia Service din patrimoniul omului de afaceri Ovidiu Turcu.
Atât de penibili au fost membrii Comisiei de urbanism și Emil Boc încât efectiv mi-a fost rușine să privesc inca o data ce s-a întâmplat in sedinta aia de urbanism. Practic, Turcu a propus „să dea” orașului un parking de 75 de locuri care e un căcat împachetat ca și proiect, deoarece ele sunt plătite. Singura obiecție a lui Boc a fost rugămintea de a pune barieră cu cititor de numere pentru plăcuțele de înmatriculare. O „povară” de 20.000 de euro. Și Ovidiu Turcu a scăpat mai ieftin decât în cadrul proiectului Mucart. Dacă pentru restul dezvoltatorilor imobiliari Emil Boc cere detalii despre design, studiu de trafic, râgâind mereu sintagma calitatea vieții clujenilor, în cazul lui Ovidiu Turcu a fost mucles. Oameni buni, tupeul lui Turcu a fost epocal: nici macar nu a avut bunul simt sa prezinte planse cu randarile blocurilor pe care vrea sa le faca! Pe orbeste, proiectul i-a fost aprobat! INCREDIBIL!
Mai vreti un exemplu de dubla masura? Exact acum o luna, pe 14 iulie, Boc respingea un proiect tot pe Dorobantilor, considerabil mai mic, pe o parcelă de peste 1200 mp unde se dorea edificarea unui imobil mixt de 25 de metri (subsol, parter, cinci etaje plus unul retras) cu 20 de apartamente și un spațiu comercial la parter. Beneficiarul proiectului este Hexagon City, firmă din grupul oamenilor de afaceri Florin Mariș și Raul Ciurtin. Ei bine, Boc a respins proiectul, pe motiv ca e prea mare. Deci pentru Turcu a fost ok sa se aprobe un turn de 14 etaje si altul de 7, pentru Hexagon a fost respins un proiect de maximum 5 etaje!
Hehe, haiducie, game over?