În Cluj, într-o vreme, era normal să circuli cu mașina. Aveai loc pe drum, mai găseai și câte un loc de parcare și nimeni nu te considera nesimțit pentru că folosești mașina personală să te deplasezi.
Apoi au apărut dezvoltatorii imobiliari, care și-au făcut prieteni unde trebuie. Au primit autorizații să construiască oriunde au găsit un teren bun de făcut blocuri. Printre case, printre blocuri, pe terenuri virane fără nicio infrastructură. Au construit în draci, fiindcă apartamentele s-au cumpărat, în ultimul deceniu, în toți dracii! Nu a contat că pe câte o străduță de case s-au înălțat mastodonți de 10 etaje, că noii locuitori nu aveau cât de cât aproape magazine, școli, parcuri și alte facilități fără de care traiul citadin este imposibil. Oamenii au cumpărat, fiindcă e fain la Cluj, oraș efervescent, festivalier, care promite multe (și livrează puține, însă speranța ne ține în viață. Și în Cluj).
După ce Clujul a fost înțesat, infestat de blocuri noi, înalte și înghesuite, de noi cartiere dormitor, au apărut problemele stringente de trafic – străzi gâtuite de mașinile care se revărsau năvalnic în Centru sau spre mall-uri, spre școli și grădinițe, dinspre dormitoarele de sute de mii de euro; parcări insuficiente, atât în cartiere, cât și în zonele spre care se îndreptau puhoaiele de mașini cu oameni nevoiți să naveteze centrul, fiindcă la ei pe străzi nu aveau nimic.
Din lipsă de soluții pentru traficul infernal, care nu mai putea fi ameliorat nicicum (s-au încercat restructurări de sensuri de circulație, semafoare cu undă verde, sensuri giratorii, unice etc., însă degeaba!), Primăria a venit cu o „soluție” ingenioasă, de prostit pe proști: „Orașul pentru oameni, nu pentru mașini!” De parcă mașinile nu ar fi tot pentru oameni, ci pentru o rasă de extratereștri-vinituri pe aceste meleaguri faine!
Cu alte cuvinte, fiindcă era incapabilă să fluidizeze traficul rutier, Primăria a decis să îl omoare definitiv, să facă orașul și mai neprielnic pentru autoturismele personale, care au fost stigmatizate la nivel de discurs public, împreună cu șoferii – poluează, nu sunt în acord cu orașul verde, discriminează pietonii, sugrumă traficul. În acest sens, municipalitatea a început „reabilitarea” străzilor pe care nu le-a făcut mai prietenoase pentru mașini, ci pentru pietoni, pentru biciclete și… pentru trotinete! Primăria lui Boc a proclamat chiar și o stradă „smart”, prima din România, Molnar Piuariu, un ciot de drum aflat într-o zonă supraaglomerată din Mărăști, „modernizată” cu băncuțe cu USB de care nu are nevoie nimeni și cu stații de încărcare pentru mașini electrice, pentru biciclete și… pentru trotinete!
Primăria a lărgit într-adevăr și străzi pentru mașini, de pildă strada Bună Ziua, însă doar de formă, fiindcă proiectele imobiliare, după lărgirea străzii, continuă pe Bună Ziua și vor duce, prin efectul de pâlnie, doar la sufocarea și mai puternică a traficului din zonă. Și pe această stradă au fost amplasate stații de încărcare pentru electrice.
Așadar, pe scurt: într-un Cluj în care puteam circula decent cu mașina (în care nu te ninge, nu te plouă!), imobiliarii au construit haotic, lăsați de Primărie să își facă de cap cum au vrut! Traficul a fost sufocat de mașinile locuitorilor din noile blocuri între blocuri. Primăria a încercat să remedieze problema traficului prin restructurarea infrastructurii existente, însă nu a reușit, fiindcă oricum ai jongla cu sensurile de circulație, este imposibil să fluidizezi un trafic prea aglomerat, cu prea multe mașini, care ies de la prea multe blocuri, pe străzi prea strâmte.
Din lipsă de soluții, s-a decis omorârea definitivă a traficului rutier. Fiindcă clujenii trebuie totuși să circule, municipalitatea le-a cumpărat, drept „compensație”, să le ia ochii (și mințile, plus voturile), autobuze și tramvaie mov. Liniile însă au rămas, în mare, cele de pe vremea lui Ceaușescu, în timp ce zonele rezidențiale nu mai sunt aceleași. Așa că autobuzele și tramvaiele nu au fost și nu sunt o soluție convenabilă, rapidă, de transport, pentru mulți.
S-au făcut piste de biciclete, disparate, inutile, lipsite de continuitate, au fost aduse bicicletele Cluj Bike, ce nu s-au bucurat de un prea mare succes, fiindcă nu oricine poate bicicli – unii nu au condiția fizică necesară, iar alții nu au chef să ajungă la birou sau la diversele întâlniri amoroase, ori de afaceri, transpirați ca porcii și plini de praf!
Și soluția cu adevărat izbăvitoare de abia acum a venit, în prag de alegeri, pe nevăzute, pe neașteptate, pe sub ochii închiși ai Primăriei – trotinetele Bolt și Lime! O soluție îmbrățișată rapid de clujeni, fiindcă pare una cool, ecologică, economică, hipsteristă. Numai că nu e deloc așa! Nu e cool deloc să stai cocoțat pe trotinetă, dacă ai mai mult de 25 de ani. E chiar penibil! Nu e ecologic, fiindcă și producția de curent electric și de baterii înseamnă poluare. Nu e economic, fiindcă un drum cu trotineta costă cât unul cu taxi. Și tot să bagi benzină în mașina personală e mai ieftin. Dar e hipsterist, într-adevăr, să te dai cu trotineta, adică stupid de-a dreptul! Și periculos. Atât pentru tine, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Dar, aceste argumente nu contează. Important e că problema traficului a fost rezolvată.
Și, astfel, Clujul a ajuns South Park-ul trotinetelor! Dacă nu știți la ce mă refer, urmăriți episodul de mai jos: