Şi în teoria reevaluărilor politice se aplică vorba aceea despre „bunul prieten” care îţi este „duşmanul duşmanului tău”. Politicienii nu au nici o problemă în a înghiţi orice broscoi, indiferent de mărimea acestuia şi de râia care îl acoperă. Ca politicieni, sunt capabili şi le-o cere „meseria” să înghită orice – politica este război, se face după regulile acestuia, nu după hipsterisme şi „o şansă păcii” – înţeleg. Ce nu înţeleg este: nu de ce nouă, ca alegători, ni se cere să fim la fel de jegoşi ca ei, la fel de lipsiţi de scrupule, ci de ce acceptăm să fim complicii lor?
Să vă fac o descriere despre ce ne conturează aşa-zisa Opoziţie la vot, după fuziunea PLUS-USR, să nu se zică că vedem numai Barna din ochiul lui Cioloş.
Să nu uităm că anul acesta a început cu ştirea despre „un studiu (făcut) pe 27.000 de oameni cu drept de vot din România (care) se realizează cu privire la fuziunea dintre PNL și PMP. În același timp, au existat deja discuții (în acest sens) între Eugen Tomac și Ludovic Orban”. A trecut luna şi încă nu am aflat ce zice studiul. Dar avem întrebările: pe cine vor să mobilizeze aceşti inşi care se joacă de-a Opoziţia la vot? Pe cei care îşi aduc aminte de PNL dând lovituri serioase instituţiilor statului de drept, alături de aliatul PSD? Pe cei care şi-l mai aduc aminte pe „Sică Chitaristul” ca fiind cel fără nici o altă slujbă decât cea din sinecuri (liberalism, măi frate!)? Pe cei care încă nu au obosit să-l înjure pe Băsescu şi să nu-şi căineze „penzia” tăiată de Emil Boc? Pe cei pentru care Tomac nu reprezintă decât un malac (viţel de bivol, ca să traduc cuvântul), fără nici un fel de apariţie notabilă? Pe cei pentru care Cioloş nu reprezintă decât un alt „soroşist” sau „securist” deghizat în democrat după ce a fost „pionier” şi „utecist” al Uniunii securistice Vatra Românească şi, mai nou, un mincinos comparabil cu Ponta?
Că suntem în an electoral, începe să fie inundată piaţa publică cu rezultate ale diverselor sondaje. Fiecare, în funcţie de cine le-a comandat, ne arată urâţenia de nedescris şi moartea iminentă a adeversarilor politici. Discutăm despre prăbuşirea în popularitate a diverşi – un fel de creşterea şi descreşterea popularităţii diverselor personaje politice, în funcţie de cine freacă cifrele.
La fel ca la începutul anului 2016, PSD este un partid terminat, prăbuşit în asemenea hal încât mi-e teamă că, împreună cu aliatul ALDE, iar va face majoritate şparlamentară covârşitoare în 2020.
Dar ce este de admirat la aceste sondaje este cum ne sar în faţă tot felul de personaje şi partide care, de departe, arată ca o femeie în minijupă într-o zi geroasă de iarnă: de departe îţi sare în ochi şi eşti cu ochii căscaţi, acaparat de spectacol. Doar că, atunci când se apropie, vorba poetului Ion Mureşan, constaţi că e izbitor de urâtă.
Ia să admirăm minijupele dintr-o zi geroasă a ultimului sondaj INSCOP. Sondajul, realizat în perioada 21 ianuarie – 5 februarie 2019, la comanda Fundaţiei Konrad Adenauer, arată că topul încrederii în personalităţile politice este condus de preşedintele Klaus Iohannis, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea şi de fostul premier, Victor Ponta.
Primul pentru că nici nu mai face diferenţa dintre concedii şi vacanţe, a doua că a făcut din Bucureşti, în mandatul ce tocmai se derulează, Grădina şi Brâul Maicii Domnului, iar al treilea că, dacă se decide să nu mai mintă, vine, în sfârşit primăvara. Altfel nu-mi explic.
Dar, eu sunt obişnuit cu sondajele zilnice din emisiunea aia în care 100 de români sunt întrebaţi ce cred despre diverse. De acolo am aflat că 80 de români dintr-o sută cred că becul este principala sursă de lumină pe Pământ. Şi, nu au dreptate? A zis-o şi Sorescu: mai aruncaţi nişte vreascuri în Soare, am auzit că se va stinge peste un milion de ani.
Numai la noi nu se întrevede lumină nicării…