„Norvegia va construi primul tunel pentru vapoare din lume, care va străpunge munții Stadhavet și va costa 330 de milioane de dolari”, titrează G4Media. Potrivit sursei citate, tunelul va avea o lungime de 1,7 km, o lățime de 36 de metri, iar lucrările urmează să înceapă în 2022 și vor dura între 3 și 4 ani. Pun pariu cu oricine, pe oricât, că dacă norvegienii au zis că tunelul va fi gata în 3 sau 4 ani, apoi va fi gata. Și ce lucrare?! Ce grozăvie! Să sapi 1,7 km în stâncă un tunel care să fie atât de adânc, de înalt și de lat încât să treacă vaporul. Se sparie gândul, nu alta.
Și-atunci, citind această știre, să nu-ți vină să dai cu basca de pământ, să ridici ochii la ceruri și să pogori toți sfinții în capetele idioților, nevolnicilor și hoților care de 30 de ani încoace nu-s în stare să facă o autostradă întreagă. Numai bucăți și bucățele. Intri pe bucățica de autostradă, ieși de pe bucățica de autostradă. Ca la nebuni. Dar ce spun eu autostradă? Un drum măcar să termine, un pod mai de Doamne-ajută, o cale ferată, un spital, ceva. Nimic.
Exemple s-ar putea da multe, dar mă opresc la unul singur. Bunăoară, la Cluj, freneticul primar Emil Boc nu este în stare să termine un amărât de drum de 1,2 km, pe un deal, început cu 5 ani în urmă. O să termine norvegienii tunelul și noi tot cu drumul nefăcut o să fim. Vă dați seama ce grozăvie? Norvegienii să termine în 3-4 ani o asemenea lucrare complexă, iar Boc, la Cluj, să nu fie în stare să termine un drum amărât în 5 ani. Și nici nu se întrevede un orizont de timp în care să fie terminat. Pot să mai treacă ani și ani până să binevoiască Boc să se ocupe serios de această problemă. Deocamdată nu sunt semne că ar fi interesat să și termine ce a început. De fapt, la Cluj, nici o lucrare importantă nu se termină cu bine. Încep și stau. Apar tot felul de piedici tehnice care, dacă proiectele ar fi fost gândite temeinic și făcute cu cap de la bun început, ar fi putut fi evitate. Podul Porțelanul este un alt exemplu despre cum se lucrează la Cluj. Și, mai ales, cu cine se lucrează.
Acum i-a cășunat să facă metrou. Să rămână în istorie. Nu am nimic împotriva unui metrou. Nu mă pricep ca să spun eu dacă e oportun sau nu. Problema mea e alta. Cum să facă Boc metrou, o asemenea lucrare complexă, când el a dovedit că nu e în stare să termine un nenorocit de drum, pe dealul Lomb? Aceasta este problema mea. Să termine mai întâi ce a început și abia apoi să se apuce de altele.
Eu cred că dacă nu-și revine, dacă nu coboară cu picioarele pe pământ, domnul Boc va rămâne în istorie drept cel mai mare povestitor pe care l-a avut Clujul. Omul care nu a terminat nimic din ce a început. Omul care își acoperă neputința și încearcă să facă uitate eșecurile dând drumul pe piață la noi și noi promisiuni. Omul care are o extraordinară abilitate, pe care trebuie să i-o recunoaștem, de a abate discuțiile de la ce și de ce nu se face la povești cu noi și noi mărețe proiecte care-i trec prin cap. Omul care vorbește mult și face mai nimic.
Zic mai nimic, pentru că, să fim drepți, ceva-ceva tot îi merge. Tot îi iese până la urmă. Singurele proiecte care merg bine (bine în sensul că se finalizează, tot cu întârziere, întotdeauna cu întârziere, dar se finalizează totuși) sunt cele de modernizare a străzilor. Adică de cosmetizarea lor. Mai o dală, mai o bordură, mai o tușă de culoare și gata strada. Bune și străzile astea, dar parcă-parcă, mă gândesc eu, Primăria Clujului ar trebui să fie, totuși, și altceva decât un salon de cosmetică.