Orice accident mai ușor sau mai grav, individual sau colectiv, pune în alertă Serviciile de Urgență: în final, pacienții sunt preluați de medici și transportați prin spitale. Doar că aici, în instituțiile sanitare, pacienții dobândesc fără voia lor un ”buchet” de infecții nosocomiale, altfel spus, infecții intraspitalicești. Culmea neglijenței, dezinteresului, subfinanțării, incompetenței și dezumanizării este faptul că pacienții sunt pur și simplu internați în niște caverne ale morții. Bolnavii ar putea fi lăsați, la fel de bine, să moară pe străzi, la ei acasă ori undeva aiurea, neștiuți de nimeni. Numai că, de ochii lumii, pacienții sunt preluați și internați: în spitale, în loc să fie tratați, aceștia vor muri încet-încet, după ce vor fi dobândit un complex de infecții intraspitalicești.
Periodic aflăm despre faptul că aeronavele se prăbușesc, că mor 200 de pasageri, 260 de pasageri și tot așa. Opinia publică este scandalizată de aceste accidente care se soldează cu sute de morți.
Aceeași opinie publică nu dă doi bani pe faptul că zilnic, neștiuți de nimeni, în spitale se sting zeci de pacienți, sute de bolnavi, care de altfel ar mai fi avut zile, dar din cauza infecțiilor instraspitalicești, sunt condamnați la moarte.
Datele raportate de către oficialităţi ne arată că, în 2017, au fost 19.607 români care au intrat cu o boală a lor într-un spital din România şi s-au trezit cu infecții nosocomiale. Dintre aceştia, 1.304 au dezvoltat măcar o septicemie. Faţă de 2014, cu 10.630 de cazuri raportate, aproape că s-au dublat cazurile în care românul duce acasă şi, deseori, în mormânt, la supra-ofertă, câte o astfel de infecţie.
“Noroc” cu momentul Colectiv că am aflat şi noi că există infecții intraspitaliceşti că, de banii noştri, deşeurile cu faţă umană care se joacă de administraţia prin spitale (nişte pilangii politici), se prefac că au grijă de sănătatea noastră. Fără cazul Colectiv, nu am fi aflat cum fură de la noi şi ne omoară cu bună ştiinţă, doar pentru propria îmbogăţire, prin intermediul a tot fel de Hexy Pharma-uri, securiştii şi politicienii noştri.
De la Colectiv încoace, oricum nu s-a schimbat nimic: infecțiile din spitale continuă să nu fie raportate – se vede cu ochiul liber şi trebuie să fii încremenit în ticăloşenie ca administrator de spital să poţi să crezi că poţi raporta un nivel al infecţiilor spitaliceşti de 1,4% în România, în timp ce, în Germania, este de 8%, potrivit unei declarații a ministrului Sănătății, Sorina Pintea.
Oficial, în spitalele de stat din România au fost raportate, anul trecut, 19.607 infecții, dintre care 1.304 septicemii, potrivit datelor transmise de Ministerul Sănătății ca răspuns la o interpelare formulată de deputatul USR Adrian Claudiu Prisnel.
În 2017 s-a înregistrat, practic, un record de infecții raportate – cele mai multe din ultimii 10 ani. Chiar și așa, Sorina Pintea declara, în luna iulie, la Antena 3, că nivelul raportat al infecţiilor spitaliceşti din România este de 1,4%, în vreme ce în Germania este de 8%. (sursa: Hotnews)
Pentru a vă face o idee cu privire la nepăsarea şi indolenţa autorităţilor (repet: pe banii noştri) aveţi aici situația infecțiilor raportate de spitalele din România în ultimii 10 ani (sursa: Ministerul Sănătății):
La ultimul termen al dosarului Colectiv, judecătorul a anunţat că va discuta cererile avocaţilor care reprezintă părţile vătămate privind efectuarea unor expertize medicale, inclusiv expertize care să ateste dacă starea victimelor internate în spitalele din România a fost afectată de infecţiile nosocomiale.
Infecțiile intraspitalicești în unitățile sanitare clujene:
În repetate rânduri, Ziar de Cluj a semnalat situația din unitățile sanitare clujene.
Deputatul Emanuel Ungureanu, vicepreședinte în Comisia de Sănătate din Camera Deputaților, a filmat starea execrabilă a infrastructurii spitalicești din Cluj-Napoca, subfinanțarea, și a înregistrat nenumărate solicitări pe care le-a adresat Ministerului Sănătății, dar și directorilor de spitale din Cluj, precum și autorităților locale.
România este un stat mafiot scăpat de sub control
Foarte simplu spus, ne referim aici la ”combinația letală dintre infrastructura sanitară veche, managementul de tip mafiot și personalul medical resemnat cu mizeria”.
Situația este, evident, mai mult decât îngrijorătoare.
Starea proastă în care se găsesc spitalele din Cluj-Napoca reflectă un tip de raporturi letale între instituții:
Direcția de Sănătate Publică Cluj, Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca, Colegiul Medicilor Cluj, directorii instituțiilor sanitare, factorul politic și lanțul legăturilor bolnăvicoase poate continua.
Prinși în aceste menghine – imaginea patului lui Procust este reprezentativ în acest sens – sunt pacienții clujeni, dar și bolnavii care vin de la sute de kilometri pentru a muri într-unul dintre spitalele celui mai renumit centru medical din țară, Cluj-Napoca.
E bine să vă întrebați:
câte cadre medicale au fost evaluate de Colegiul Medicilor din Cluj?
câte cazuri de malpraxis au fost cercetate?
câți pacienți au avut câștig de cauză în instanță în privința infecțiilor nosocomiale?
câte cazuri de infecții intraspitalicești, care au cauzat decesul pacienților, au fost raportate de către Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca?
câte controale, urmate de sancțiuni și schimbări au fost făcute publice de către Direcția de Sănătate Publică Cluj?
câți pacienți au fost nenorociți pe viață sau au murit din cauza faptului că au dobândit în spitalele clujene câte un stafilococ auriu (Staphylococcus aureus) sau alte asemenea bacterii patogene?
Tăcerea și cârdășia dintre persoanele cu putere de decizie în acest sens, dintre instituțiile medicale din Cluj-Napoca, este mai mult decât simptomatică.
Această tăcere este cauzatoare de moarte.
Dar de această realitate morbidă putem fi conștienți numai după ce vom trece pragul unui spital din Cluj-Napoca ori după ce vom fi stat la căpătâiul unei rude care s-a stins din cauza condițiilor inumane ce definesc sistemul sanitar clujean.
