Un bărbat a murit după ce a fost plimbat de la Chirurgie II la Spitalul de Pneumoftiziologie și apoi înapoi la Clinica de Chirurgie II. Fiul pacientului decedat spune că medicii au încercat să îi ascundă cauza morții tatălui său. La Clinica Chirurgie II a mai murit un pacient în condiții suspecte. Această clinică este una dintre cele mai prost dotate cu aparatură din tot orașul.
Bărbatul din Alba-Iulia a fost adus la Cluj de fiul său pentru o operație aparent banală. Lucrurile au avut o evoluție proastă și în câteva zile omul s-a stins din viață. Fiul acestuia a lansat o scrisoare în mediul online astfel ca toată lumea să cunoască povestea tatălui său, mort din cauza sistemului medical.
Redăm mai jos scrisoarea tânărului:
Redau mai jos povestea nefericită a tatălui meu, care a ajuns în dată de 19.01 prin transfer de la Pneumologie la Spitalul Județean Cluj – secția Chirurgie 2, pentru o operație de hernie hiatala, operabila prin procedeu laparoscopic, o operație relativ ușoară după cum am primit asigurările doctorului, cu riscuri mici. La ieșirea din operație a tatălui meu aflăm că nu s-a putut rezolva prin operație laparoscopic și s-a operat după procedeu clasic, cu tăietură. Că și aparțînători nu am fost anunțați că se schimbă procedeul că să dăm acordul sau refuzul.
După operație urmează 11 zile de stat la terapie intensivă, unde din a 2-a zi, tatăl meu având și un BPOC (bronho-pneumonie obstructivă) a început să tușească foarte mult, se tusea din greu și prin saloane. Degeaba am încercat să vorbesc cu câțiva medici AȚI la rând și să le cer să încerce să îi oprească tusea (intubare sau medicamentos), de fiecare dată am primit aproximativ același răspuns: ”Știm noi ce facem, stăți liniștit că primește aerosoli să tușească mai ușor”. Părerea mea e că să lași un om cu tăietură de cca 30 cm să tușească continuu e inconștiență sau crimă. A urmat transferul la spitalul de pneumologie și în ziua a 12-a (sâmbătă 3.02.2018) s-a prezentat rezidentul medicului chirirug și îi scoate tatălui meu toate ațele de la operație (deși ar fi trebuit să i se scoată tot a 2-a atelă și să îl țînă până în 21 zile).
După jumătate de ora la prima tușe, i se desface operația și intestinele ies afară prin incizie. După aproximativ 2 ore și mai multe telefoane la ambulanță, în sfârșit sosește ambulanță, cu șofer și infirmier, urmând transferul înapoi la Chirurgie 2 pentru a-l reopera, unde mai stă cu intestinele afară încă mai bine de o ora, până se pregătește sala de operație, deși au fost anunțați de mult de problema. După încă 11 zile de terapie intensivă și mult chin, tatăl meu decedează.
În toată perioada cât a stat în terapie intensivă am vorbit zilnic cu toți medicii AȚI de garda și cu chirurgul și am cerut zilnic detalii despre evoluția tatălui meu. Inclusiv în ziua morții nu am primit răspunsul adevărat cu cauza care a dus la deces. După resuscitare (inima s-a oprit în jurul orei 16.00, medicul de garda AȚI a ajuns în sala în jurul orei 16:30, chirurgul în jurul orei 17.00 și decesul a fost constatat la ora 17:40), doctorul AȚI și chirurgul ne-au anunțat decesul și încercau pe ocolite să renunțăm la autopsie, pe motiv că vom putea ridică mortul doar luni (decesul fiind miercuri).
După înmormântare am decis să aflu mai multe și am aflat ce ascundeau medicii. Tatăl meu a murit de infecție nosocomiala cu ACINETOBACTER BAUMMANII, o bacterie specifică sălilor AȚI și cu o mortalitate de până la 75% (3 din 4 infectați cu această bacterie mor), iar după fișele medicale se pare că tatăl meu a fost infectat cam în dată operației.
Citește și: