O vizită la Clinica de Ortopedie Cluj, de pe strada Traian Moșoiu, se poate transforma într-un lung exercițiu al răbdării. Dacă nu curge sânge, cazurile ”de urgență” nu prezintă interes. Până și medicii au început să se obișnuiască cu emoțiile tari, vor și cer senzaționalul din pacient, fracturi serioase, membre mutilate și mult sânge. Durerea și traumatismele ”minore” nici că merită să fie investigate. Sala de așteptare a secției ”de urgențe” este un loc unde îți poți reconsidera viața în voie, deoarece vor trece ore bune până te va întreba de sănătate vreun cadru medical. Acolo, în sala de aștepare – unde nu ești nici suficient de bolnav (pacient pe jumătate), nici măcar ”sănătos” – devine evidentă depresia sistemului medical, iar clinicile clujene nu fac excepție în acest sens. Cu toată reclama de care au parte prin țară. Te întrebi, vrând-nevrând, unde merg contribuțiile sociale care sunt sustrase lunar din fiecare leafă de contribuabil.
click foto pentru imagine completă
După o oră și jumătate de așteptare, pe ușa ”urgențelor” iese un medic rezident care le spune pacienților că speră să-i poată primi pe toți. În acest răstimp, dacă știi rugăciuni, le îngâni încet, dacă nu, poți doar să înjuri apăsat pentru ca situația să devină mai suportabilă.
Pe ușa ”salvatoare” a cabinetului medical scrie mare, ca pentru chiori: NU INTRAȚI NECHEMAȚI. Oricum, nimeni nu ne așteaptă și nu ne ”cheamă” acolo, te prezinți de nevoie, nu din cauza unui prisos de fericire.
Cu litere mai mărunte sunt afișate ”Informațiile pentru pacienți”. Citim:
”TIMPUL MEDIU DE AȘTEPTARE LA CAMERA DE GARDĂ ESTE ÎNTRE 10 MINUTE ȘI 3 ORE!”. Carevasăzică, ”timpul mediu” este de 3 ore. Cu privire la timpul ”maxim”, nici nu am vrea să știm cât ar fi – 6-8 ore? Nimeni nu știe.
Mai departe, scrie clar: ”ATUNCI CÂND PACIENTUL MANIFESTĂ O ATITUDINE OSTILĂ FAȚĂ DE CADRELE MEDICALE, RELAȚIA POATE FI ÎNTRERUPTĂ!”
Adicătelea, după ce aștepți ”timpul mediu”, care e de vreo 3 ore cel puțin, după ce te apucă oboseala și nervii, iar astfel supărarea capătă substanță și devine îndreptățită, ”relația” medic – pacient ”poate fi întreruptă”. Uite așa!
Culmea, podeaua din sala de așteptare este ”dotată” cu o gaură suficient de mare, în care un pacient cu cârje se poate oricând accidenta ori își poate pierde echilibrul, după ce se agață în gaura din linoleumul gros. Și asta la ortopedie, exact în mijlocul drumului, cum s-ar spune. După cum puteți vedea în imaginile de mai jos, linoleumul este unul dur, iar un accident se poate produce cu ușurință.
Într-un final, iese o asistentă medicală și începe a împărți diagnostice: nici n-a clipit, abia te-a văzut și ți-a și acordat diagnosticul.
”Păi de ce purtați papuci fără un pic de toc, din această cauză vă doare piciorul”, zice aceasta sigură pe ea.
”Te doare piciorul de mai mult timp? Păi ce-i cu asta, dacă ai un acces și te doare acuma mai rău? Noi tratăm urgențele”. Iar urgențele, după cum știți, sunt cu mult sânge, că na, nu degeaba trăim în țara lui Dracula.
Și împarte doamna asistentă la rețete verbale cu generozitate, pe care îi trimite acasă, pe care îi descurajează ușor și, uite așa, gata cu urgențele…
În tot acest timp, alți medici se plimbă pe holuri de colo-colo, cu treabă și fără treabă, iar ”de gardă” la ”urgențe” este un singur medic rezident. Iar medicul specialist e și el pe undeva, prin preajmă, dar nu în cabinet.
Un pacient cu piciorul în ghips, care acuză dureri insuportabile, este invitat să plece. După ora 18, pacienții cu un membru în ghips nu pot fi consultați sau ajutați în vreun fel. Nu are cine, medicul e plecat deja, programul se respectă cu strictețe.
După câteva ore de așteptare, te primește ”medicul”, îți spune că are nevoie de radiografie. Faci radiografie. Mai trec câteva zeci de minute. Când intri iarăși la ”medic”, acesta te rezolvă în 3 minute și te trimite acasă, doar că mai bolnav decât ai fost.
În acest fel, sistemul medical de stat a ajuns o corvoadă pentru ministere, medici și pacienți. Iar ”la privat”, tot trebuie să te programezi, să te rogi pe sub uși ca la Măicuța Domnului și să scoți din buzunare. În definitiv, de parale te cauți și la stat, și la privat.
”ușa” de la intrare este spectaculoasă
ordine și disciplină
