Zice Klaus Iohannis, preşedintele “României educate”: “Profesorii vor merge cu masca pe care și-o vor procura ei și elevii la fel”.
Cam atât despre Educaţie şi despre Învăţământul care este nu numai gratuit, dar şi un drept – conform Constituţiei României, Articolul 32 (Dreptul la Învăţământ), paragraful 4 (citez): “Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.”
Acordă burse, nu-i pune să-şi cumpere măştile ca o obligaţie de a-şi exercita dreptul la o gratuitate garantată prin Constituţie!
Cam atât şi despre acest Guwerner de nimici (fix ca majoritatea guvernelor care s-au perindat degeaba pe la guvernare post-decembrist, indiferent de culoarea lor politică, distrugând Învăţământul şi Sănătatea românilor).
Din primul mandat al Primului Voiajorului Naţional Mult Prea Preocupat şi Îngrijorat (că nu-şi poate suda concediile de vacanţe), acesta şi trepăduşii lui s-au bătut cu pumnul în piept că Educația e esențială. Şi când este cazul să o arate, se fâsâie în 50 de bani, banii de o mască licitată fără “parandărăt”.
Demonstrează Curtea de Conturi a României că au furat de n-au mai putut în timpul stării de urgenţă. Păi, dacă au furat, să şi dea! C-aşa face politicianul român să-l ierte şi să-l revoteze orice babă.
Mai ales că statul interlop român este angajatorul profesorilor pe care-i obligă să-şi “procure” masca cu care se vor duce să predea de la deschiderea noului an şcolar.
Dar nici președintele, nici sindicatele, nici presa de linge clanţe, presa aceea care musteşte de deontologi, nu spun nimic despre drepturile angajaților din domeniul Educației.
O spune, în schimb, Codul Muncii (Legea 53/2003), la articolul 175 (citez):
“(1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă
(4) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.”
Bravo, măi, repetenţilor, aţi ajuns să vă puteţi răzbuna pe profesorii care v-au chinuit în şcoală! Voi eraţi nişte derbedei, dar ei insistau să vă facă oameni, dar n-au reuşit. Aşa că, profesorii nu au meritat şi nici nu merită nimic: nici măşti, nici laptop, nici mărirea de salariu.
În fond, banii trebuie să ne ajungă pentru pensiile speciale, liota de securişti ai României, pentru neamurile şi curvele politicienilor, indiferent de sex, care au fost angajate la stat (degeaba).
Guwernerul Mandolină, cu Grindă, Acordeon şi artista Saxofon, în ambalaj de “pepsiglass”, a mai dat o probă de neputinţă, prostie, nesimţire, minciună şi demagogie deşănţată.
Iar îmi aduc aminte cum Premierul Orban şi-a permis să compare situaţia din învăţământ cu un domeniu în care el pare că a excelat toată viaţa: CÂRCIUMA. Citez, aproximativ: “Când nu ai bani de mâncare, nu te duci la cârciumă să bei ce-a mai rămas”.
Dar el fix asta face: bea ce-a mai rămas şi-l pune pe ăla mic şi parcă veşnic fumat de la Finanţe să mai ceară pe datorie. Câtă vreme sunt bani pentru mărit “alocaţiile” pentru securiştii României şi pentru pensiile nesimţite, cu rezultatul vizibil că interlopii fac legea în Patrie, iar şefii Poliţiei române se duc la milogit la şefii acestora să “obţină” respectarea Legii, fix asta se face: se bea Bugetul României.
Iar lumea tace. Că frica este încă bine educată şi încuibărită în creierul românilor.
Cărora le este frică de schimbare. Le este frică de cei care “le ascultă telefoanele”, le este frică de dentist, de primar, de poliţist, de popă, de învăţător şi chiar de umbra lor.
Le este frică şi când se ştiu “cu musca pe căciulă”, dar le este frică şi “cu dreptatea în mână”.
În schimb, nimănui nu-i e frică să fure orice: de la saltul peste coadă, la “ştiu eu pe cineva”, la “i-am furat faţa şoferului ăla de duminică”, până la abuz în serviciu, mită, şpagă, diplome şi loc nemeritat în societate. Că “toată lumea fură”…
Iar Sistemului întotdeauna i-a convenit şi îi convine ca populimea să fure “fără frică”, pentru că asta o face vulnerabilă. Vulnerabilă la abuz.
“Lasă că ai făcut tu ceva”. “Zici tu şi ce ai supt de la mă-ta” – în mod paradoxal, micile găinării, furtişagurile mărunte amplifică marea frică, ne leagă lanţul de gât şi îi ajută pe ei, oamenii sistemului, să ne controleze şi mai bine.
România o fi scăpat, în Decembrie 1989, de Ceauşescu, dar nu şi de comunism, de oamenii sistemului ticăloşit şi de frică.
Sistemul continuă să funcţioneze pe aceleaşi baze ca înainte de Revoluţia din ’89. Parlamentari, directori, jurnalişti, judecători sau procurori, sunt promovaţi nu pe baza competenţei ci pe criterii de frică. Cui nu-i este frică este îngropat. Curajoşii nu au ce căuta într-o societate în care toată lumea trebuie să fie controlată.
Curajoşii nu sunt iubiţi, nu vor fi niciodată votaţi şi nici nu vor deveni vreodată nume de străzi. Într-o turmă de iepuri câinii sunt consideraţi prădători şi vor fi puşi cu botul pe labe de vulpoi.
După un secol de frică, românii au nevoie de minciuni nu de eroi. Pentru că le este frică să-şi apere eroii în lupta acestora cu Sistemul. Că românii își răsplătesc impostorii și-și uită eroii.
Şi, gata!