Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a descoperit brusc vocația de mare apărător al instituțiilor statului și judecător al presei.
Din înaltul său turn de fildeș, ne explică doct ce avem și ce nu avem voie să facem ca jurnaliști. Cică nu e în ordine să criticăm BEC-ul, căci jurnaliștii nu ar avea „în fișa postului” dreptul de a pune sub semnul întrebării deciziile unei instituții publice. Serios?
Domnule Bănescu, vă întreb direct: sunteți nostalgic după vremurile în care cenzura era lege? Pentru că exact asta promovați. Presa nu doar că are dreptul, ci și obligația de a critica instituțiile statului, fie că vă convine sau nu. Dacă un jurnalist nu poate să chestioneze deciziile unor organisme publice, atunci cine? Să lăsăm totul în voia sorții și să închidem ochii la abuzuri, doar ca să nu deranjăm „instituțiile” sacrosancte?
Vă deranjează că un jurnalist „muștruluiește” o instituție? Mai bine v-ar deranja că unele instituții se comportă ca niște feude personale, pline de incompetenți care decid asupra vieților oamenilor fără să dea socoteală nimănui.
Culmea ironiei este că dumneavoastră vorbiți despre „înregimentare” și „lipsa de obiectivitate” în presă. Dar ce faceți chiar acum? Propovăduiți obediența față de stat, exact așa cum o făceau și alții înaintea dumneavoastră, în vremuri pe care le credeam apuse.
Mircea Sime
Jos Pălăria, Mircea Sime, pentru textul excelent și curaj!