Nimeni nu este de neînlocuit. Acest principiu nu se aplică însă și mereu aceluiași, inconfundabilului slujbaș, invariabilului director al Companiei de Transport Public din Cluj-Napoca, Liviu Neag. Ați ghicit: vremurile se schimbă, oamenii rămân aceiași. Adică în aceleași funcții. Copleșit de greutatea flotei auto, pe care o poartă pe umeri încă din secolul XX, directorul CTP este, în felul său, ultimul mohican. Miile de hârtii semnate de-a lungul zecilor de ani apasă greu peste mâna lui Neag, care, doborâtă de oboseală, scapă adesea telefonul din mână. Acesta este motivul pentru care, după orice discuție telefonică, în loc de ”rămas bun”, Il Direttore trântește telefonul în nas interlocutorului său. De fapt, telefonul doar îi scapă din mână.
Din mână pare să-i scape, încet-încet, și cazurile de abuz ale șoferilor de autobuze la adresa călătorilor, mai ales dacă acești călători sunt, de fapt, mămici cu copii în cărucioare.
Chiar dacă mâine se împlinește săptămâna de când două mame clujence au fost umilite și insultate în mod grobian de un angajat al Companiei de Transport Public Cluj-Napoca, un șofer de pe linia 31, Liviu Neag încă cercetează cazul.
Sau, cel mai probabil, a lăsat ”investigațiile” baltă.
”Da, l-am cercetat și o să vă dăm filmul. Ori astăzi, ori mâine o să vă prezentăm filmul, ca să vedeți și dumneavoastră cum s-au întâmplat lucrurile. Avem filmul de pe camerele de filmat din mașină”, a declarat Liviu Neag marți, după care a uitat să-și ia ”la revedere” și a trântit telefonul în nas sau cine știe, i-o fi scăpat aparatul din mână.
De bună seamă, bătrânețile. Bătrânețea cauzează și o scădere a nivelului de răbdare. Dar și pierderea memoriei.
E de înțeles: 85 de autobuze noi sunt pe cale să ajungă pe străzile din Cluj-Napoca, alte autobuze din dotare, desigur, second-hand, cedează odată cu nervii călătorilor, iar Neag nu are suficienți șoferi, nu are controlori.
Care ”funcție” e mai bănoasă? Cea de șofer de autobuz ori cea de controlor bilete?
Pentru Compania de Transport Public din Cluj-Napoca, mult mai însemnat este job-ul de ”controlor de bilete” – controlorii aduc banii direct din buzunarele călătorilor.
E și asta o șmecherie: amplasezi câteva aparate de bilete în oraș, care funcționează în reluare, de la care nu poți să-ți cumperi un bilet cu bancnote. Trebuie să vii cu pușculița de mărunți după tine ca să poți acțiziționa un amărât de bilet de 2 lei…
Cum IT-ul reinventează zilnic viața clujenilor, aceștia nu mai poartă copeici prin buzunare, ci doar carduri. Ori sistemul de ticketing al lui Neag, care vine din același secol XX, te forțează să cumperi un bilet în schimbul unui pumn de mărunțiș. Iată cum urcă clujenii fără bilete (dar fără voia lor) în autobuze: acolo vin controlorii, care abia așteaptă să-ți dea o lecție de morală cetățenească.
Baiul lui Neag e că vin alte hârburi de autobuze, iar clujenii nu se prea înghesuie la job-urile de pe moșia lui. Acesta este motivul pentru care angajații CTP fac ore suplimentare, nu mai stiu de zile libere ori de concediu.
Moșia presupune dăruire și multă muncă patriotică. Cine altul, dacă nu Il Direttore, să mai țină minte vremurile când țara duduia de munca patriotică a patrioților fără voie.
Totuși, atât timp cât primarul Clujului nu are putere și nițel caracter pentru a intra pe moșia personală a lui Liviu Neag, acesta poate dormi liniștit.
Neag are ani grei în funcție: din acest punct de vedere el este un model până și pentru Emil Boc.
Primarul încearcă cu disperare să ajungă la aceeași performanță.
Guinness World Records va înregistra un nouă performanță: cel mai longeviv funcționar.
Reptilele fosile au dispărut, serviciul în armata țaristă s-a încheiat, imperiile s-au pierdut în negura vremurilor, ultimului mohican i s-a pierdut urma, numai Liviu Neag rămâne același slujbaș de încredere și nu un oarecare, ci tot în fotoliul de director.