Primarul Emil Boc a transmis că Primăria poate achiziționa Palatul Telefoanelor doar dacă acea clădire este monument istoric și și se va cere să-și exprime dreptul de preemțiune. Primăria nu poate participa la o licitație pe piața liberă doarece are restrângeri bugetare.
Clădirea nu este monument istoric și urmează să fie vândută în cadrul unei licitații la care Primăria nu va participa.
”Noi putem fi invitați dacă acea clădire este monument istoric și dacă acea clădire intră în procedură de vânzare ne cere nouă, Consiliului Județean și Guvernului drept de preemțiune la prețul la care are deja o ofertă. Atunci putem să intrăm în duscuție pentru a ne exercita dreptul de preemțiune. Deocamdată nu am primit nicio solicitare în acest sens. Noi nu putem intra ca la piață. Noi putem intra pe exercitarea dreptului de preemțiune, altfel intrăm într-un scandal cu Curtea de Conturi. Acea clădire e monument istoric? Că dacă e nu pot să vândă decât dacă ne întreabă pe noi. Dacă nu e monument istoric, atunci se vinde pe piața liberă. Există interes doar dacă este drept de preemțiune.Nu pot știi la ce preț ajunge o clădire la o licitație. Acolo sunt banii publici, nu pot să merg la mezat, fără să știu cât costă. În sens bugetar nu am asemenea prevederi flexibile încât să pot cumpăra. Doar dacă avem o sumă fixă. Aș vrea să știu de ce nu este clasată ca monument istoric o clădire din Centrul Clujului care reprezintă o epocă”, a declarat edilul Emil Boc, la ZIUA LIVE.
Vă reamintim mai mulți arhitecți clujeni au solicitat Primăriei să achiziționeze clădire scoasă la vânzare de Orange Romania, clasarea clădirii pe lista Monumentelor Istorice din Cluj-Napoca și deschiderea ei pentru publicul larg pentru activități culturale și comunitare.
Însă primarul Boc a fost foarte clar, Primăria nu va participa la o licitație și nu va achiziționa clădirea dacă aceasta nu este un Monument Istoric.
Clădirea a fost realizată după planurile reputatului arhitectul și urbanist Vasile Mitrea în două etape succesive, prima în anul 1969 și a doua prin adăugarea ultimului etaj în anul 1976, și este reprezentativă pentru arhitectura românească a anilor ’60-’70 și pentru curentul brutalist în arhitectura autohtonă. A funcționat la început ca centrală de telefonie, cu spații destinate publicului (ghișee și cabine telefonice) la parter.
Palatul Telefoanelor este situat într-o poziție privilegiată a Clujului, la limita intramuros a orașului, clădirea creează fundalul unui spațiu verde central, scuarul I.L. Caragiale, și contribuie la imaginea iconică a Clujului văzut de pe Dealul Cetățuii.
Citește și:
Arhitecții clujeni cer Primăriei să salveze Palatul Telefoanelor