Anul trecut, de Adormirea Maicii Domnului, o femeie pășea, din nou, pragul Mănăstirii Nicula. Gândiți că s-a dus să se roage să funcționeze Reactorul de la Măgurele, să nu se ducă la Ceruri precum rachetele și reactoarele nucleare rusești? Sau măcar să se facă un kilometru de autostradă în Patria ei, scumpa de România, Grădina Maicii Domnului, o igienizare de spital, o budă nouă la o școală, chiar și în curte, corupție care să nu ucidă, chestii d-astea pentru care se sare în stradă în timp ce se urlă în urechea paraplegicilor: “cine nu sare, nu vrea schimbare”?
Nuuu, s-a dus să se roage să-i moară o vecină, complice la o altă vecină care-i furase ei din casă. Și pentru care se rugase, cu un an mai înaine, tot la Nicula, să moară – și…, mare minune Dumnezeească, chiar a murit.
Că dacă a zis bunul Isus că să-ntorci și celălalt obraz, ce și-a zis pre-iubitoarea de oameni? Dacă a murit o vecină, să se-ntoarcă și pentru cealaltă! Că Dumnzeu e mare și iubitor de oamenii care I se roagă Lui!
Prin urmare, ce vrem noi când ne rugăm lui Dumnezeu, Maicii Domnului și lui Isus? Să crape și vecina caprei, nu numai capra vecinului. De Adormirea Micii Domnului, să adoarmă pe veci și vecinii care ne-au greșit nouă!
Bravo! Amin!