Carnea de pasăre și de porc se va scumpi cu 40% – aceasta este vestea minunată pe care o dau în fiecare primăvară cei din industria cărnii, aflați în permanent război cu clienții lor. Totul este să se hotărască care dintre ei o dau, ca de obicei, înainte de Sărbătorile de Paște, când lumea e cu gândul la drobul de miel și la ouă: “crescătorii”, sau “procesatorii”. Că așa se joacă ping-pong-ul scumpirilor între cele două entități care se joacă de-a salamul, fleica, mititelul și supa de găină în Rmânia. Anul acesta, tonul la ostilitățile care au ca finașizare moartea portofelului românilor – care, să nu uităm, dau pentru “ale burții” peste 60% din veniturile lunare, au fost “crescătorii”.
„Preţul la carnea de porc şi pasăre (…) va creşte în continuare cu 30-40%”, susţine Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din Romania, într-un comunicat remis vineri mass media.
De vină e “dujmanul” din exterior și cel din interior: dependența României de importurile de carne, China care cumpără tot porcul european (poate chiar și pe cel aciuat în politică, nu?), lipsa capacităţii de reproducţie a României, la porc şi pasăre – așa că, profitorii acestei crize sunt comercianţii de purcei şi o parte din abatoare – „care fac preţul în ţară”. Ei, amărăștenii de “crescători” și “exportatori”, dacă vor dori să importe (?), vor fi nevoiţi să plătească, de săptămâna viitoare, 80 de euro/cap de purcel.
Cum vă ziceam, se apropie Paștele și, în mod tradițional, pe românește spus: vor exploda prețurile. Noi și Apocalipsa o să o prindem cu scumpiri! Așa că vorbim despre carne și produsele din carne și modul în care se umflă prețul acestora. Căci, de cum dă colțul ierbii, pensionarii şi alte categorii defavorizate din România îşi vor putea bucura privirile admirând în galantare noua ofertă de preţuri la carne și mezeluri. Ca în fiecare an, cele 28,3 grame de carne din coşul zilnic şi sălămiorul cel de toate zilele se vor scumpi, cu o medie de cât vor mușchii celor care vând. Cam pe acolo cred că se va situa și prețul firmiturilor de pâine. Oricum românul se plânge, dar cumpără în draci.
Pe ce se bazează scumpirile? Păi, să-i luăm pe cei de la Asociaţia Română a Cărnii (procesatorii). După ei, în fiecare an, scumpirea este generată de creşterea taxelor vamale la importul de carne de porc. De unde, un calcul bazat pe o regulă de trei foarte simplistă, care nu ţine seama de consumatorul ieşit cu portofelul destul de lihnit din iarnă, duce la concluzia că preţurile la carnea tranşată vor fi mai mari cu ics la sută, ducând la creşterea cu igrec la sută şi a preţurilor mezelurilor. Deh, cu ceva trebuie hrănit și Tabelul lui Mendeleev de care-s pline mezelurile!
De fapt, asistăm la un război pe profituri între crescătorii autohtoni de animale şi procesatori. Război care produce, an după ani victime (şi nu colaterale) doar printre consumatori. De o parte, crescătorii de animale, Patronatului cărnii de porc cum s-ar zice, solicită în fiecare an majorarea acestor taxe vamale puse pe porcul de import „imediat”. De cealaltă, procesatorii zic despre acești crescători că mint pe toată lumea, că de fapt au carne de proastă calitate care nu rezistă mai mult de 48 de ore şamd. Însă eu îmi mai aduc aminte cum cele două patronate, ținându-se de mână, au reuşit să elimine facilităţile acordate agenţilor economici din zonele defavorizate. Ori, iată-i cum ori de câte ori interesele le-o cer, aliaţii devin duşmani pe profituri estimate la zeci de milioane de euro. Iar mijlocul de presiune îl reprezintă sărăcia consumatorului pentru care orice scumpire este un adevărat şoc – restul şantajului, folosit frecvent atât de către crescători cât şi de către procesatori, în scopul de a face presiuni asupra autorităţilor, fiind anunţarea falimentului. Tonul la cântecul de sirenă al falimentului îl dau de fiecare dată crescătorii – care anunţă că, fiind ei în incapacitate de a mai hrăni şi întreţine animalele, vor sacrifica toţi porcii din bătătură. După care flutură securea falimentului procesatorii care susţin că, majorarea taxelor vamale, va reprezenta sfârşitul industriei de procesare autohtonă, că li „se semnează certificatul de deces”. Acum, cei care ştim faptul că, din necesarul de consum de carne de porc, în momentul de faţă doar 25 la sută este asigurat de către producătorii interni, restul de 75 la sută (ce de matematică!) provenind din import (carnea cu taxe majorate, deci), ne punem întrebarea: cine va semna certificatul de deces al consumatorilor români, aceşti „Rambo” ai supravieţuirii, prinşi în războiul acesta al lui „scopul scuză mijloacele” pe care-l poartă cele două patronate?
Ca norocul că Patronatul crescătorilor de lobodă şi urzici nu intră niciodată în conflict cu Asociaţia Română a procesatorilor de lobodă şi urzici.