Cauzele a numeroase cancere sunt cunoscute deci pot fi evitate. Deseori, un cancer nu se datoreaza unei singure cauze, ci unui complex de cauze.
Factorii de risc pentru cancere sunt numerosi. In majoritatea cazurilor, fiecare factor in cauza da nastere unui cancer la nivelul unui anumit organ sau aparat.
Fumatul este responsabil de aproximativ 90 % dintre cancerele bronho-pulmonare. Ele provoaca moartea a doua milioane de persoane in fiecare an in tarile civilizate, dintre care jumatate inaintea implinirii varstei de 65 de ani. Riscul este cu atat mai mare cu cat o persoana fumeaza mai mult si de mai mult timp, cu cat inhaleaza fumul si cu cat a inceput sa fumeze mai din tinerete.
Filtrul nu reduce decat usor riscul, iar tutunul brun il creste. Altadata obicei in principal masculin, fumatul s-a raspandit si in randul femeilor. Pe de alta parte, exista probabil un risc crescut pentru cancer bronho-pulmonar, la subiectii care isi desfasoara activitatea printre fumatori.
Alcoolul reprezinta un factor de risc pentru cancerele de gura, gat, esofag si ficat. Fumul creste acest risc.Unele studii arata o crestere a riscului de cancer la san la femeile care consuma bauturi alcoolice.
Alimentatia. O alimentatie prea bogata in calorii, in carne rosie si in grasimi animale creste riscul de aparitie a cancerelor de intestine mai ales, dar si a cancerelor de san, de uter si de prostata.
In schimb fructele si legumele par sa aiba un rol protector, in special in ceea ce priveste cancerele digestive.
Iradierea. Primul cancer de piele aparut dupa iradiere a fost descris in anul 1904. In 1944 o publicatie arata ca radiologii mureau de leucemie intr-o proportie de zece ori mai mare decat ceilalti medici.
La supravietuitorii din Hiroshima (1945) primele cazuri de leucemie au fost observate in 1948; alte tipuri de cancer (maduva osoasa, tiroida, san, os) au fost decelate dupa 15 ani de la explozie si sunt inca prezente la supravietuitori.
Leucemiile apar in medie dupa opt ani de la iradiere, iar celelalte tumori dupa 20, 30 sau 40 de ani.
Reglementarile cu privire la radioprotectie au determinat disparitia riscurilor profesionale, in special la radiologi, cei care manipuleaza material radioactiv si muncitorii de la instalatiile atomonucleare.
Progresele inregistrate de radiologie si noile metode de imagistica medicala au diminuat riscurile pacientilor legate de efectuarea radiografiilor.
Mediul inconjurator. Din 1775 s-a stabilit ca exista o relatie intre expunerea la funingine si aparitia cancerului de scrot (sacul cutanat care contine testiculele) la cosari: a fost primul cancer profesional inregistrat. In industrie numeroase procese industriale si substante chimice noi sunt cancerigene pentru individ. Atunci cand pericolul este identificat pot fi luate masuri eficace.
Dar unele produse sunt cateodata folosite cu foarte mult timp inainte de a le putea stabili nocivitatea. A fost cazul azbestului pe scara larga in constructii (azbociment) si care determina cancere pleurale (membrane ce acopera plamanii).
Virusurile. Prima legatura evidentiata intre virus si cancer a fost aceea dintre virusul Epstein-Barr (responsabil de mononucleoza infectioasa) si limfomul african Burkitt (1964). Virusul hepatitei B poate determina pe termen lung un cancer hepatic.
Rolul cancerigen al retrovirusurilor precum HIV e in prezent bine stabilit. Unele leucemii acute sunt induse de un virus foarte apropiat de cel care produce SIDA. Cancerele de col uterin sunt mai frecvente la femeile afectate de infectii cu papilomavirusul.
Ereditatea. Nu exista cancer ereditar, dar se constata predispozitii familiale pentru unele cancere. Astfel membrii unei familii care au printre ei o persoana afectata de un cancer de colon, de ovar sau de san prezinta un risc de 2-4 ori mai mare fata de ceilalti indivizi de a dezvolta aceeasi tip de cancer. Unele boli genetice sunt insotite de un risc crescut de aparitie a cancerelor ce afecteaza specific unele organe (de exemplu, retinoblastomul in trizomia 21 sau mongolismul).
