Principala artera de intrare in Cluj-Napoca a fost renovata de curand, are stalpi noi si buchete patriotice de steaguri. Mai are insa si hectare de terenuri neingrijite, iar printre ciulini si maciesi au rasarit palcuri de locuinte noi. Ca mai toate zonele noi ale Clujului, acestea stau prost cu parcarile, au cai de acces neasfaltate si, una peste alta, se construieste haotic. Niciun magazin si nicio farmacie nu se afla in aceasta parte a Clujului.
Pana nu demult, Calea Turzii era o zona cvasi-rurala. Dealul era acoperit de livezi, se cultivau gradini si se incropeau gospodarii in toata regula. O parte din ele mai exista si acum, inghesuite dupa blocurile rasarite ca ciupercile dupa ploaie.
Cele care au ramas cum erau ele, simple gospodarii micute au ajuns sa nu se mai potriveasca in peisajul din ce in ce mai urban din zona.
Multi au dat curtii si gradinii intrebuintari mai pragmatice. Stive de lemne, baloti si betoane pot fi admirate in multe dintre acestea, in timp ce alti localnici nu se sfiesc sa si le aseze direct in strada, in vazul lumii.
Alta curte gazduieste o “simulare” de cimitir. Sunt insirate cat e terenul de lung pietre de mormant, iar alaturi, modele de cruci.
Un drum care vine perpendicular pe Calea Turzii este in intregime santier.
Fantoma “celui mai mare spital privat din Transilvania”, cum se laudau pana nu demult oficialii de la Pelican vegheaza sinistru zona cu gauri mari in constructia neterminata si prelate batute de vant. Vizavi, accesul spre blocurile insirate pe o buna bucata de pamant a fost asfaltat doar pe jumatate.
Ca sa fie clar, o placuta de pe gard anunta ca e un drum privat. Doua blocuri noi sunt inconjurate de snopi de iarna uscata.
O noua strada se naste in spatele lor, fara asfalt pe carosabil, insa cu o mare diversitate de stiluri si stadii ale constructiei.
Strada paralela are un sir ordonat de casute identice cu vedere direct spre campul salbatic din fata.
Pana la zona vecina se mai afla si un ogor arat.
Echipa care a lucrat la reabilitarea strazii a lasat pe margine mici “suveniruri”. Plus mormane de pamant, asortate cu tufisurile luxuriante care prospera in zona.
O alta zona-satelit se incropeste la vreo 200 de metri de Calea Turzii. O companie are sediu modern intre tufisurile de macies, iar cele doua randuri de blocuri din spate au in vecinatate o portiune de camp presarata cu gunoaie.
Cu toate astea, peste tot se vad panouri care anunta ca terenurile sunt de vanzare.
Un clujean cu vila pe Turzii si-a umplut curtea cu masini si deasupra a plasat un car traditional de lemn.
Nu e singurul care a imbinat modernul cu traditionalul.
Mai sus, un monstru: un magazin de piese auto are in “cap” schele de constructie.
O alta strada cu “specific” clujean: are si blocuri, si vile, si vechi gospodarii cu livada. Plus un centru de Constatari avarii auto, terenuri virane, un parau cu pet-uri si multe hartii aruncate in tufisuri.
Si nelipsitul teren de vanzare.
In toata aceasta zona localnicii nu au la dispozitie nici un magazin, farmacie sau alte asemenea facilitati. Parcarile sunt insuficiente.
Peste toate vegheaza insa hidosul panou de intrare in municipiul Cluj-Napoca, tricolor si scorijit, plus cu o interdictie pe care nu o ia nimeni in seama: “accesul interzis autovehiculelor de transport marfa”.
