Vestita strada Beiusului, cunoscuta drept strada faiantarilor, ramane dovada vie ca desi au trecut 25 de ani de la caderea comunismului, mentalitatea multor clujeni a ramas blocata in anii `90. Curtile impanzite cu placi de gresie si faianta, saci de materiale de constructii si paleti cu adezivi sunt vizitate cu ardoare de clujenii care vor sa-si renoveze locuintele.
In momentul in care vor sa-si renoveze locuintele, clujenii au la dispozitie optiuni nelimitate. Marile lanturi de magazine de bricolaj le ofera clientilor, de cele mai multe ori, preturi sub cele practicate pe strada Beiusului, iar asta pe langa conditiile civilizate oferite – parcare, consultanta, proiectare 3D. Totodata, in Cluj functioneaza mai multe magazine locale, specializate in amenajari interioare. Cu toate acestea, clujenii se incapataneaza sa caute raportul perfect de calitate pret in curtile de pe strada Beiusului.
Daca la inceputul anilor `90 comerciantii de pe strada Beiusului vindeau mai degraba faianta produsa de Sanex, a carei fabrica e la 50 de metri de ei, in prezent comerciantii se lauda cu produse importate din Spania, Italia sau alte tari din Europa, iar clientii par a fi atrasi de acest lucru. Din pacate, unii clienti povestesc pe site-urile de profil ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din „targ”.
„Vestita strada Beiusului pe care toata lumea o lauda pentru preturi si varietate. Partea de gusturi nu o iau in discutie, problema a fost ca toti mi-au spus ca vand marfa de Spania, cand m-am uitat pe spatele placii nu scria nimic si cand am cerut sa ne arate o cutie sau de ce spun ca e marfa spaniola au inceput cu povestea ca e un patron spaniol la o fabrica bulgareasca utilata cu aparatura italiana”, mentioneaza pe un site de profil un client nemultumit.
Refuza modernizarea
In curtile faiantarilor gasesti foarte rar tineri obisnuiti cu comertul online, ce lucreaza intr-o multinationala si isi platesc facturile prin home bank. Cei mai multi clienti au peste 45 de ani si nu de putine ori ii vezi cu o bucata de faianta in mana in timp ce o intreaba pe vanzatoare daca mai au acel model. Dupa cum explica si sociologii, in astfel de cazuri e vorba despre o anumita categorie sociala ce frecventeaza astfel de locuri pentru ca in spatele prafului si a lipsei de modernism se pastreaza inca aerul romantic al tineretii lor. E locul in care oamenii cred ca mai pot negocia, chiar daca in realitate nu e asa, in care vanzatoarea le vinde si o poveste, nu doar un produs.
„Ei au perceptia ca poti gasi ce in alte locuri nu exista. Sunt aceiasi oameni care cumpara de pe marginea drumului pahare sau veste matlasate. Vorbim de o anumita practica, exact obisnuinta optzecista, nouazecista. Unii refuza sa se modernizeze, nu accepta mall-ul, magazinul de bricolaj, multinationala. Sunt oameni ce raman incremeniti in proiectul cu care s-au socializat pana in 30 de ani, care nu se mai pot schimba si o sa care cu ei in mormant apucaturile, practicile. Oamenii astia nu cumpara online, pentru ei nu exista optiunea asta si sunt siguri ca in locurile moderne se fura sau sunt preturi mai mari, chiar daca nu stiu preturile. Refuza orice proiect de schimbare, fie ca e vorba de stil de viata, preferinte valorice”, explica sociologul Ioan Hosu.