Călătoria cu trenul în România este multe prea des o experiență traumatizantă pe care nu îți dorești să o mai repeți.
Este și cazul unui clujean ce a vrut să se întoarcă de la mare cu trenul și a ajuns să facă pe drum 24 de ore.
„Căile Ferate Rușine! Cea mai urâtă experiență din ultimul timp. Am călătorit de multe ori la mare cu trenul. Că făceai ceva mai mult pe drum, nu era mare problemă, știai asta și oarecum te așteptai, dar nu numai asta, ci mereu plecarea cu trenul la mare îmi aducea un sentiment aparte. De data asta s-a încheiat definitiv dorința de-a experimenta acel sentiment. Un drum de 12 ore s-a transformat lejer într-unul de 24! Da, 24! De ce ? Nimeni nu știe de ce! Nimeni nu e vinovat, nimeni nu ne-a putut da un răspuns. Profesionalism 0! Responsabilitate zero! Responsabilitatea o pasau cei de la Căile Ferate Rușine de la unii la alții ca pe-o minge de fotbal. Lejer!
Bun, ar merita o explicație mai în detaliu a experienței pe care am avut-o, dar o să încerc să fiu cât pot de scurt! Drumul de întoarcere de la mare a fost un vis urât, plin de oameni iresponsabili, cu o totală lipsă de respect față de om în general și față de călător în special. S-a oprit trenu’. Că cică incendiu de vegetație. Ok, las’ că trece. În tren o căldură insuportabilă, oameni asudați, de puteai să storci cămașa. Când s-au cerut explicații ni s-a spus că lângă uși, de pe cele două capete e mai răcoare. Și basta. Toți oamenii din vagon, după părerea lor, trebuiau să stea numai lângă uși. Trece un pic de timp și trenul pornește din nou. La scurt timp trenul se oprește brusc. S-a stricat locomotiva. Asta-i bună. În câmp. Nicio casă, niciun om. Întrebăm în cât timp cred că se poate repara locomotiva, sau în cât timp se poate remedia în vreun fel situația pentru că noi aveam la București de prins alt tren. Ni se spune că ar dura cam jumătate de oră. Trec 4 ore! S-a terminat apa între timp aproape pentru toată lumea. În momentul când cel responsabil este întrebat ce fac cei care au trenul de la București ni se răspunde flegmatic: “aaa, păi ăla a plecat!” Bun. Și ce facem? Nimeni, nimic.
pe scaun, cu dreptul și cu dreptatea în mână! 12 ore pe scaun, după altele 5 de stat prin gara din București. Au fost și oameni cu copiii și oameni în vârstă și unii care-au dormit pe bănci și oameni cărora li s-a făcut rău. Vreo 80 de oameni care nu meritau să fie tratați așa. 80 de oameni care meritau explicații și meritau ca cineva, dintre cei cu funcții oficiale, să vină în fața lor să-și ceară niște scuze. Nu s-a întâmplat asta. N-a venit nimeni până la urcarea-n tren să ofere niște explicații și să aducă niște scuze!
Dimpotrivă, doamna “șăfă” ne-a zis că dacă vrem să ajungem acasă să mergem mai repede și să mutăm bagajele din cușete în celelalte vagoane că pleacă trenul. Nicio explicație! Nimic.
Dacă i-am întrebat de ce au dat bilete fără să aibă o bază, au ridicat din umeri și au spus că așa a dispus “șăful”. Dacă am întrebat de ce nu-și respectâ cuvântul dat, iar au ridicat din umeri… Nu a putut rezolva nimeni, nimic! Niciun vinovat! Încă scriu din tren asta! Cu biletele de la cușetă în mână. Și eu stând frumușel la scăunele. De ce? Că așa vrea Căile Ferate Rușine…
Că pot.
Că li se permite.
Că acea condică de sugestii și reclamații ajunge tot la ei…
Cine să tragă la răspundere pe cine?
Ei nu-și vorbesc între ei și v-am spus, joacă fotbal cu responsabilitatea, dar cine pierde? Călătorul! Mi-e scârbă, mi-e rușine, mi-e jenă!
În țara ta să fii batjocorit astfel…
Totuși parcă e un vis urât. Încă sper să mă trezesc.
Cel mai probabil peste 11 ore, în Câmpia Turzii, unde trebuie să se restituie diferenta de bani pentru cușeta la care n-am avut acces. Sau mai degrabă care ne-a fost furată. Dar cu siguranță acolo vom da de alți “șăfi”, care trebuie să-i întrebe pe alți “șăfi”, pentru ca alți “șăfi” să dispună”, a povestit clujeanul, citat de stiridecluj.ro.