Ochii unui observator superficial al evenimentului de ieri, alegerile din PDL Cluj, ar putea spune ca rar s-a mai vazut o lalaiala politica de asemenea anvergura in filiala Cluj. Au fost penibili, si-au tras toti pedelistii functii, ca un partid mic si lipsit de viziune.
Dar lalaiala politica in PDL Cluj s-a instalat nu ieri sau acum o luna, ci la reintoarcerea domnului Boc la Cluj, ca un soi de „stand by mode” pe care fostul premier l-a impus in randul celor mai apropiati oameni ai sai.
Amorteala politica din birourile filialei e insa una inselatoare.
Domnul Daniel Buda s-a retras la tara ca sa isi scrie memoriile, pastrand un ochi vigilent pe activitatea primariei. Prietenii stiu ce bine e.
Domnul Alin Tise, ce de-acum se plimba linistit prin oras cu porschele, ca nu-l mai scrie nimeni la ziar, a primit un algocalmin politic multumitor, o functie special creata pentru orgoliul sau; dar Tise sta la panda, cu hangerul pregatit si isi asteapta momentul. Daca nu se ingrasa prea tare de la mesele cu greii PDL din Bucuresti, s-ar putea sa aiba inca mintea indestul de agera ca sa inteleaga ca Blaga e pe final de cariera.
Domnul Radu Moisin s-a casatorit pe silent cu o functie primita fara prea mult efort, functia detinuta inainte de Sorin Apostu, injectandu-ne cu mobilizari mediatice si cu amenintari militaresti despre cum va impune dumnealui „stilul nemtesc” in filiala (la asta chiar am ras copios).
Doar bunul soldat Florin Stamatian, care a picotit politic pana acum, s-a mai scuturat de letargie si a incercat sa ii mai trezeasca. Prea tarziu.
Filiala PDL Cluj e o oala cu potential politic nefolosit, plina de jocuri mici si de tradari, de rautati si orgolii, de lenesi si parveniti, de secretare ambitioase si soferi ce se vad ministri.
In afara de Radu Moisin, aceasta filiala nu a mai produs de mai bine de un deceniu nimic interesant pe partea de resurse umane, niciun Tise, niciun Buda, niciun Boc, niciun Apostu. Am mai scris, PDL Cluj e ca un somon ce mai are de dus, inainte de dezintegrare, batalia finala (daca va avea loc): sustinerea lui Emil Boc pentru Cotroceni.
Sa puneti voi botul la declaratiile primarului de Cluj care, in vara, spunea ca isi doreste sa ajunga presedinte la asociatia de locatari a blocului unde locuieste.
Semne ca Emil Boc isi pregateste asaltul catre Cotroceni au fost destule. Subtile, dar destule:
– Emil Boc a fost cea mai puternica voce a PDL si, in general a opozitiei, in ultimele 18 luni. L-a atacat si contracarat pe Ponta cu forta. Blaga a fost penibil de moale. Iar bishoni politici scrobiti precum MRU sau domnul Predoiu, care ataca „la baioneta” in punga moale a facebook-ului, n-au cum sa conteze
– Boc este printre foarte putinii pedelisti care a pastrat o relatie de colaborare cu presedintele Traian Basescu. Pana si Monica Macovei s-a indepartat de Basescu, fapt pe care acesta l-a amendat recent intr-o declaratie publica.
– urcarea tanarului Radu Moisin pe fotoliul de presedinte al PDL Cluj-Napoca, functie care da candidatul la primarie, este o mutare de sah, „in asteptare”. Boc are de gandit cum sa puna problema fata de clujeni in cazul in care decide ca va candida la functia cea mai inalta in stat. Ca sa tempereze impresia unei noi despartiri (surprinzator, asta a fost lucrul cel mai ciudat pe care clujenii l-au reprosat in momentul plecarii lui Boc spre Palatul Victoria), Boc s-a gandit sa il scoata din maneca pe Moisin, pe care clujenii il stiu de la fostul interimat, si care are o imagine neutra spre buna. In cazul in care nu va reusi sa ajunga la Cotroceni, Boc le arata oricum clujenilor ca a avut o solutie. In caz ca va reusi, va fi si mai bine: atunci, va fi presedintele Romaniei, un clujean, cel care va gira pentru Moisin, nu tata Noe.
– sugestia de ieri facuta de Boc chiar in fata lui Blaga, cum ca PDL ar trebui sa reia colaborarea cu Traian Basescu, spune Boc, singurul care a reusit sa fie garantul statului de drept, este ca un puf de spray paralizant dat de primarul Clujului in botul Buldogului. Boc a vorbit ieri ca un presedinte de partid national, a argumentat perfect care e singura cale pe care PDL o mai poate apuca in acest moment, speculand frustrarea pedelistilor de rit vechi si contextul politic perfect pentru ca un partid de opozitie sa creasca: alianta USL face greseli enorme.
Cand am spus ca Boc isi vrea PDL-ul inapoi, n-am insinuat ca Boc pregateste un puci la adresa lui Blaga. Boc isi poate lua inapoi partidul si fara stampila executiva de pe Aleea Modrogan. Il poate lua inapoi emotional, devenind candidatul partidului la Presedintie.
Scenarii sunt multe: Basescu il poate lasa pe Blaga fara PDL si poate preda partidul lui Boc, oamenii de forta din jurul lui Basescu pot incepe atacuri la adresa lui Blaga etc., Predoiu poate sa renunte la candidatura in martie 2014.
Cateva lucruri sunt insa evidente. Basescu e (din nou) in forma politica maxima, speculand perfect greselile USL. Basescu poate trage in sus orice formatiune politica opusa USL, ramane de vazut daca va fi PDL sau MP. Predoiu este o solutie de 2 la suta, deci nicio sansa sa atinga macar zidurile de la Cotroceni. Emil Boc vine dupa o perioada de cantonament in care imaginea proasta i s-a ameliorat simtitor pe comparatia cu greselile lui Ponta si ale USL. La fel de evident este ca Boc e cel mai bine pozitionat personaj politic de pe dreapta romaneasca (sau ce-o mai fi fiind ea acum): are notorietate, are experienta, se incadreaza cel mai bine in profilul de candidat pentru Cotroceni.
Nu e evident daca Boc are forta sa duca aceasta lupta extrem de dura. Cotroceniul nu il castigi cu afise facute de Marinica pe calculatorul de la Primarie.