De Ziua Internationala a Cartii se dau cartile pe fata: copiii prefera i-urile din iPad, iPhone sau iKindle. La filiala Bibliotecii Judetene din Manastur, deschisa de aproape 40 de ani, cartile stau frumos pe rafturi, la fel ca explicatiile celei mai experimentate bibliotecare. Copiii nu citesc, pentru ca ii saboteaza parintii.
Jack London e “un chin”, Hector Malot “durere”, Creanga “un necunoscut”, insa Octavia Hulpoi face lobby pentru carti. Daca e intrebata. E bibliotecara de 21 de ani si azi, de Ziua Internationala a Cartii, se pregateste de “Ora Povestilor”, ca in fiecare alta zi de miercuri. Cu precizie de ceas elvetian, la ora 17, la Biblioteca din Manastur vin peste 15 copii adusi de parinti, ca sa descopere comorile ascunse in cele 100 de mii de volume.
“Fraierii citesc”
Bibliotecara lupta cum se poate lupta intr-o biblioteca: foloseste cuvinte dulci cu o tenta de ironie pentru ca parintii sa-si (re)descopere pasiunea pentru citit, dat fiind ca, la ora asta, “parintii vor carti usoare, cu scris putin si pagini putine”. In vremea in care toti autorii clasici romani au cazut in dizgratie, explica foarte clar, dar molcom: putem sa ne formam un vocabular de pe Facebook, “cu ms, pls si ce-o mai fi pe acolo”. Vorbeste pe sleau atat din postura de bibliotecara, cat si de mama. Are o fiica in clasa a VII-a.
“Nu e niciun fel de competitie intre copii, ba chiar e o mare smecherie sa nu citesti. Daca ea a citit cartea si colega ei nu, iar invatatoarea nu a prins-o pe colega ei ca nu a citit ce trebuia, satisfactia fiicei mele e 0. Ea atat ar fi avut satisfactie s-o laude ca a citit cartea, insa nici macar atat: nici nu ii lauda, nici nu ii intreaba cine a citit, pur si simplu se trece mai departe. Cei care nu au citit le rad in nas celor care au citit. Cam asta e satisfactia. Fraierii citesc”, explica Olivia Hulpoi.
Parintii sunt cei care pot sa le formeze gustul pentru citit celor mici. Pana in clasa a VIII-a un copil ar trebui sa citeasca scriitorii nostri clasici, “ca sa aiba vocabular, sa poata vorbi, sa nu se faca de rusine intr-o discutie cand aude de Eminescu si nu stie cine a fost, ca sa nu-l confunde cu Sadoveanu”.
“Sunt autorii clasici: Arghezi, Sadoveanu, Eminescu, nu se poate sa nu citesti ceva din ei. Nu se poate sa nu-l citesti pe Garleanu care are niste povestiri superbe despre animale, Teodoreanu e foarte frumos, Slavici cu povestile lui, basmele lui Ispirescu. (…) Sunt scriitorii astia noi: Tolkien, Kinney care sunt la mare moda si cautare: cu scris putin, cu expresii mai mult sau mai putin frumoase, cu desene… E la mare cautare. Scriitori de-ai nostri nu citesc decat daca sunt obligatorii la scoala. Prea putini copii vin si cer scriitori romani de bunavoie si nesiliti de nimeni. Nimeni nu cere “Amintiri din Copilarie” ca vrea el. Lumea se plange ca nu intelege limbajul arhaic. Nu inteleg parintii, nu inteleg copiii, nimeni nu intelege nimic. Parintii se mira. Ei nu au auzit de Santimbreanu, ei il pocesc pe Slavici. “La Medeleni” nu le place, “Ciresarii” nu le place…”, arata bibliotecara.
Solutia, la indemana tuturor, ar fi ca si parintii sa se apuce de citit. Daca nu, macar sa se prefaca.
“Sunt multi copii care vin pentru ca si-au vazut parintele citind o carte. Sunt copii la care nu li s-a citit o poveste seara la culcare. Sunt copii cu parinti suparati si nervosa pe doamnele profesoare si invatatoare ca le dau de citit. Sunt unii parinti care intreaba cate pagini are cartea si ne intreaba daca nu este editie prescurtata sau rezumat. Atunci, copilul ce sa aleaga?”, se intreaba Octavia Hulpoi.
Atat parintii cat si copiii prefera scriitorii noi: Tolkien, Kinney “care sunt la mare moda si cautare, cu scris putin, cu expresii mai mult sau mai putin frumoase, cu desene”. Sunt carti haioase, in opinia bibliotecarei, insa tragand o linie, copiii nu se aleg cu absolut nimic. Sunt usoare, nu te solicita cu nimic, se citesc repede, sunt aerisite, cu desene.
“Adolescentii nu-si mai gasesc aici cartile, placerile cititului, ci o iau inspre cartile cu adolescenti, cu iubiri, usurele… Isi gasesc cate-un roman siropos, mai o Sandra Brown incearca intr-a VII-a, VIII-a. Sunt si copiii seriosi care mai citesc si pe langa ce li se da la scoala si mai imprumuta”, completeaza femeia.
O carte noua la trei zile
Spre fericirea angajatelor din Biblioteca, sunt si copii care citesc zilnic. La filiala Bibliotecii Judetene din Manastur, 65 de copii s-au inscris in concursul “Batalia Cartilor”. Impartiti in doua grupe de varsta, tinerii trebuie sa citeasca 10 carti pana in octombrie, carora sa le faca fise de lectura, ca sa participe in finala, la o mare dezbatere literara. La Biblioteca din Manastur vin, in fiecare zi, 300 de oameni. Mai multi din jumatate sunt copii care citesc. Cel mai harnic cititor din 2013 a fost un copil de 7 ani, care a citit cate o carte in trei zile.
“Sistemul nostru ne ofera posibilitatea sa vedem ce si cum. Din experienta noastra, vazand tot a treia zi un copil, il urmaresti. Matei Somesan, din clasa I a avut 140 de carti citite anul trecut. Si carti groase. Copilul acela a terminat Harry Potter in 4 zile. Nici un film nu a imprumutat. Numai carti. Care citesc citesc”, arata Hulpoi.
Femeia vorbeste calm si explica ce e de explicat: satisfactia unei carti nu se compara cu Megabitii de pe internet, ori cu touchscreen-urile de pe i-gadget-uri.
“iKindle e mai obositor. Ai alta satisfactie tinand o carte in mana. Si ca pozitie si ca mirosul cartii si ca simt si ca ochi. Cu tot ce se intampla, multi din copii sunt candidati la ochelari si la obezitate si la toate care vin de acolo. (…) O carte citita inseamna o comoara castigata in sufletul tau, inseamna cuvinte frumoase, experienta de viata si vise. Vise adunate, care iti vor fi de folos candva…”, a completat ea.
