Sa ne intelegem: niciodata nu m-am ascuns dupa calimara. In cazul acestor timpuri moderne, dupa tastatura.
Ca ortodox, nu l-am vrut niciodata mitropolit pe Andrei, am si scris asta, consideram ca Irineu Bistriteanul, ca si clujean, trebuia sa ii ia locul lui Bartolomeu.
Cand altii il ridicau in slavi pe Iohannis, am preferat sa nu il votez, fiindca stiam dinainte ce moima afectata e. Si am avut dreptate: e un presedinte slab, foarte slab.
Cu inima quijoteasca, mereu am sperat ca, da, s-au intamplat rahaturi in trecut, dar ca acum e momentul ca cineva misto la minte si la suflet sa vina in functia X sau Y. Si mereu cruda politica sau puturoasele jocuri de culise mi-au dat peste nas.
Cum ar fi fost daca, in loc de stafiditul si blegomanul de Ioan Aurel Pop, scaunul de rector UBB ar fi fost in ultimii 8 ani al lui Daniel David sau al lui Mircea Miclea, doi meteoriti, doi senzationali, doi superbi? Ar fi fost altfel. Am fi avut azi o universitate modernizata, nu o roata de cascaval din care sa se infrupte Dan Lazar si Ioan Bolovan, dandu-i bani de avioane lui Ionica, sa se mai duca la un simpozion in Italia sa le mai zica la aia ca primul bigmec a fost facut de Decebal per Cu de Toate.
Cum ar fi fost daca garnitura de parlamentari ai Clujului din ultimii 20 de ani ar fi fost TOATA compusa din emanuelungureni, pusi pe munca si ambitiosi, inteligenti si pragmatici? Am fi avut un alt Cluj.
Cum ar fi fost daca Clujul nu l-ar fi votat 3 mandate pe Funar si 4 mandate pe Boc? Daca vreti sa stiti cum ar fi fost, uitati-va putin la Oradea care are in ultimii 6 ani proiecte europene de 270 de milioane de euro, in timp ce Clujul are lufos.
De aceea, o sa va spun ca eu tin cu Calin Budisan in lupta pentru sefia baroului ce va sa vina. Mi se rupe daca aceasta sustinere il va afecta. Mi se rupe si daca va pierde din cauza noastra. Ca nu sunt singurul jurnalist care il sustine cu un gand bun.
In primul rand, o sa tin mereu cu toti cei ce respecta presa. Nu, dragi avocati, nu va dati maicute imaculate, nu sunteti o profesie cu branding de chirurg neuro.
Iar Calin Budisan respecta presa, a facut-o mereu. Ne-am intersectat deloc in aceasta viata in chestiuni majore, dar… stiti cum e… simti un om cand vorbesti de-a lungul anilor.
Dupa strigoaica de Gidro si celentanoul molatec de Mircea Pop, vreau sa vad in breasla asta vigoare, siguranta, deschidere. Nu am nimic de castigat si nici nu voi avea, dar m-as bucura ca breasla avocatimii clujene sa depaseasca bariera conservatorismului si sa aleaga un tip precum Budisan.
Priveam articolul de acum 4 ani referitor la castigarea alegerilor de catre Mircea Pop. Chiar si din blablaurile emanate cu acea ocazie iti puteai da seama ca o sa fie ca un pahar de apa uitat in soare. Asa a si fost. A fost nimic. Nu imi aduc aminte de NIMIC despre Mircea Pop, afara de faptul ca fost un bun staroste de chefuri pentru cei angrenati in mediul de Justitie.
Cam putin. Cam trist. Mircea Pop a mimat deschiderea spre presa, dar mai mult si-a incontrat-o. In loc sa deschida usile dialogului cu presa si cu restul categoriilor profesionale din lumea Justitiei, Pop a mers pe timbildinguri cu alcool, celebrele chefuri cu „catanaigio”. Doi dintre candidatii de azi vorbesc despre „conciliere”. Pop nu a reusit cu siguranta sa concilieze ceva in ultimii 4 ani.
Al doilea barou din tara, Baroul Cluj are ochii opaci ai decanului sau actual, de la departare sunt frumosi, de aproape, iti dai seama ca sunt miopi si translucizi. Baroul Cluj nu are voce, fiindca Mircea Pop a fost si va ramane un mut. In timp ce judecatorimea clujeana se leapada de solzii trecutului, Baroul Cluj tot cu haine din tafta si manusi de barson se tine.
Ati esuat, domnule Pop, luand aceasta functie numai pentru a va satisface orgoliul ce striga dupa atentie, si nu ati facut nimic.
Mi-e teama si de doamna Flavia Maier, despre ea stiu sigur ca detesta presa. In general, mi-e teama de caracterul sau conflictual. I-am citit programul, slab de altfel, si am vauzt ca si dumneaei vrea conciliere. Concilierea pentru doamna Maier are nuante aparte. Este o procesomana artagoasa, este genul de doamna care cauta pricina, fiindca nu se stie distinge prin altceva. Trec peste procesul intentat unui ungur amarat caruia i-a luat 10 000 de euro pentru nefericite alegatii facute in ziare, dar nu o sa uit disputa absolut penibila, de fapt, ce zic eu disputa, scandalaul inutil impotriva judecatoarei Iarina Prelipceanu, pe care a hartuit-o pe la Inspectia judiciara fiindca Prelipceanu i-a spus sa coboare de pe un podium si sa fie la egalitate de inaltime cu colegul sau adversar.
Curat conciliere, tanti Maier! Pai, daca asa vedeti dumneavoastra concilierea pe viitor, ca Decan al Baroului Cluj, mi-e clar cum va arata mandatul: o sa va luati in gura cu judecatorimea si procurorimea, o sa le aratati dumneavoastra, o sa le dati nana la fundic cu betisorul Inspectiei, asa-i?
Sigur, e neinspirata si mentiunea domnului Calin Budisan din prezentarea pentru candidatura. Cum ca ar trebui sa picam pe spate de la faptul ca a luat nu stiu ce premiu cu echipa de avocati-fotbalisti ai Baroului. Nu ne intereseaza. Insa asta e o greseala mica, fata de potentialul omului Calin Budisan, fata de reputatia sa profesionala, de netagaduit.
Oricine ar iesi decan, sa nu uite ce am zis. Presa, nu altceva, e platforma de comunicare a breslei, a ideilor lor. Judecatorii au inteles asta. Fara sa ne dea bani, fara sa ne faca ghidi-ghidi sub urechi (ca si ziaristii-s orgoliosi), judecatorii clujeni au inteles puterea presei si o folosesc.
Cristi Danilet este un magnet pentru presa. Dana Girbovan face acum o declaratie si 10 minute este citata de toata media. Adina Daria Lupea are interventii mereu cautate de presa. O lectie de PR moca pe care v-o predau, stimati avocati, un lucru la care sa meditati cand veti ajunge pe scaunele cocalare de la Grand Hotel Italia sa va votati viitorul ca breasla.
PS: Fricosul de Mircea Pop a cenzurat dezbaterile pentru aceste alegeri. Am fi vrut sa o invitam pe doamna Maier sau pe domnul Budisan la emisiuni, si nu vorbesc doar in numele meu, ci si al altor colegi de breasla. Era alegerea mea, de exemplu, sa nu il invit pe domnul Pop, fiindca nu mai avea ce sa imi spuna. Dar Maier si Budisan meritau expunere. Nu s-a putut. Mircea Pop a interzis totul.