A fost prima zi de canicula, iar strazile Clujului au fost pustii. Clujenii care nu au aglomerat strandurile din oras s-au ascuns de razele soarelui in case si birouri, dotate cu aer conditionat. Pe o strada din Manastur, trei micuti, fiecare cu cate o bucata de fier in mana, se feresc de masinile care ii ocolesc la limita. Sunt atat de mici, incat nici macar nu depasesc gardul viu de pe marginea drumului. Picioarele lor goale pasesc atent si rapid pe asfaltul incins, iar ochii ageri cauta fierul in fiecare sant si coltisor de bloc. Au fost 36 de grade la umbra, dar ei au lucrat. Si au trecut pe langa oameni care nu-i vedeau sau nu voiau sa-i vada.
Veronica, Florinel si Francezu’ nu au mai mult de 7 ani, desi sustin ca au 8 sau chiar 11. De fapt, nu-si stiu varsta, asa cum nu stiu cand e ziua lor de nastere. Francezu’ stie sigur ca il cheama Lingurar, dar pentru prenume nu baga mana in foc. Pe taica-su il cheama Augustin, poate ca asa l-a botezat si pe el.
Veronica, cea din stanga, e singura care poarta tenisi. Nu are cercei, e tunsa scurt, iar mizeria de pe fata ii ascunde trasaturile feminine. Unghiile mici si murdare au insa urme vechi si cojite de lac ieftin, sidefat. E rusinoasa si se plimba de pe un picior pe celalalt. „Eu sunt fetita”.
Florinel ne priveste cu ochi mari, limpezi, albastri. E cel mai infigaret dintre pitici, dar si cel mai circumspect. Nu vorbeste cu strainii, ii priveste suspicios, cel putin in primul minut. Apoi devine cel mai iubaret copil. Ochii i se maresc si mai tare, intreaba tot si raspunde la orice intrebare.
„Noi nu mai mergem in Pata Rat ca ne bate oamenii, ungurii, aia din Pata. Ziua cautam fier si noaptea dormim in padure. Acolo stam acum, de vreo luna, si e bine… Azi a fost cald, da’ tot am mers in oras”, spune Florinel.
Au gasit cate o mana de fier vechi si s-au intors acasa. Peste cateva zile, gramajoara lor o sa creasca si o sa valoreze cativa lei. Pana atunci, insa, mai au de asteptat.
Ei sunt murdari, altii, manjiti
Francezu’ nu e singur la parinti, mai are o sora, Banana, mai mare ca el. Surioara lor mai mica, Portocala, are 6 ani. Toti trei cauta fier de cand se stiu, au crescut cu gandul ca asta e menirea lor in viata. Azi, fetele stau cu mama lor, iar Francezu’ lucreaza. Acum merge cu prietenii lui la magazin, dupa tigari pentru maica-sa. Vanzatoarea il injura, insa, de la intrare.
„Ce vreti, ma, iar? Voi fumati? Unde-i ma-ta, ma? Sa vina ea sa cumpere!”, se repede iritata vanzatoarea cu sort, de dupa tejghea. La coada, un cumparator nervos urla si el la copii: „Ma, afara. Cum intrati voi aici?”. Nu le vor banii, li-i arunca inapoi, iar Veronica iese afara plangand.
„Vreti cate o inghetata„, ii intrebam pe micuti, iar Veronica se opreste din plans: „Da!„, spun ei, in unison. In fata frigiderului, se blocheaza. Varietea de inghetate ii deruteaza si nu stiu daca vor pe bat, la cutie sau pahar. Cu totii se inteleg, insa asupra unei conditii: sa fie ieftina. Veronica intinde mana dupa un pahar ce costa 1,95 de lei, dar Francezu’ o atentioneaza: „E scumpa!„. In celalalt frigider gasesc inghetata cu 1,1 lei, de vanilie si zambesc, s-au hotarat. „Aialalta ii scumpa, nu doamna? Ii scumpa„, calculeaza Florinel.
Pe drum spre padure, micutul spune ca ii place de Florin Piersic, in timp ce incearca sa manance inghetata prin cartonul de deasupra; nu a mai mancat niciodata inghetata la pahar. „Multumesc. Spune, ma, multumesc!”, il trage Francezu’ de tricou, iar copilul se rusineaza.
Ne oprim pe marginea drumului, la intrarea in padure. Florinel e curios cum locuiesc oamenii la bloc si ce inseamna asta.
„Cum te dai jos? Pe scari?”, intreaba el. „S-o bagat acolo si s-o dat jos”, ii raspunde Veronica. „Si nu pici de acolo?”, se intreaba el. „La scoala nu am fost niciodata, dar ne place in padure, sa stiti. Aici ne jucam”, continua baiatul.
Apoi isi pune mainile pe genunchi si se ridica. „Hai sa mergem!”. Trebuie sa mai caute niste fier la tomberoane inainte de a intra in padure. Apoi, Francezu’ trebuie sa-i explice mamei lui de ce nu a putut cumpara tigari.
Sunt 36 de grade afara, dar pe ei nu se vede. Au 7 ani si muncesc cot la cot cu parintii lor, iar asta ii face uriasi. Chiar daca in ochii unei simple vanzatoare nu valoreaza nici cat o inghetata de 2 lei.