Mii de oameni tranziteaza zilnic autogara din Cluj-Napoca. Impartita intre Fany si Beta, autogara nu le ofera pasagerilor o cafenea curata sau o sala de asteptare decenta. In schimb, zona este populata cu oameni pestriti, iar calatorii isi protejeaza buzunarele ca-n Gara de Nord.
Autogara Fany este tranzitata zilnic de sute de autocare si microbuze. Din acest punct, mii de persoane pleaca zilnic catre zeci de destinatii. Oameni nevoiti sa astepte autocarul catre casa alaturi de homelesii ce dorm pe banci, intr-un miros de placinte arse. Cateva banci si o carciuma insalubra sunt principalele locuri de „popas”. In sala de asteptare mirosul este mult prea greu, iar scaunele rupte nu ii indeamna pe calatori sa petreaca prea mult timp acolo. Mai mult, frica de a nu pierde autocarul este mai puternica decat orice frig pe care il au de indurat oamenii.
Jaf la drumul mare
In autogara cu miros de ulei ars, calatorii se „omenesc” cu rom la 4 lei si visinata 3,5 lei. Daca bauturile alcoolice cu aroma de rom, coniac sau orice altceva nu le dau dureri de cap calatorilor, o eventuala „excursie” la toaleta se va ocupa de asta. O doamna respectabila sta si da bonuri fiscale oricarui trecator care are nevoie de WC, totul contra unei sume „modice” de 1,5 lei, adica un pret similar cu cel toaletele benzinariilor de pe autostrazile din Austria.
Autogara Beta, cu peron spre Europa
Peste 100 de curse interne trec zilnic prin autogara Beta si alte cateva pleaca zilnic spre Ungaria si Spania. In fiecare zi, la 12.30, autocarul care face cursa Romania – Spania, un drum ce dureaza nu mai putin de trei zile, se opreste in Cluj-Napoca, in autogara Beta. Pe langa acesta, zilnic sunt cinci curse catre Ungaria.
Toto autogara Beta este locul de plecare si pentru turistii care aleg sa plece in concediu, in afara tarii, cu autocarul. Aici, sala de asteptare este in permanenta goala, aparatul de cafea nu functioneaza, iar una dintre gheretele principale afiseaza un anunt plin de compasiune: „nu suntem informatii autogara!!”.
Problemele calatorilor depasesc „granita” autogarii
Din pacate, indiferent de conditiile oferite, calatorii nu au de ales. Sunt nevoiti sa circule cu autocarul pentru ca nu au sau nu isi permit alte optiuni. Problemele lor de zi cu zi sunt mult mai mari. De exemplu, Vasile merge spre casa fericit ca „nu mai are de ce sa vina in Cluj” pentru ca i-au fost suficiente cinci sedinte de radioterapie. Grija lui este daca i-a taiat cineva lemne acasa, nicidecum daca este WiFi in autogara sau daca vanzatoarea de la placinte a schimbat anul asta uleiul in care le prajeste.
La fel ca nea’ Vasile sunt zeci de calatori. Unii barbati stau la un rom si povestesc cum au baut din greseala diluant, iar femeile stau cuminti afara si se bucura ca inca nu a venit gerul.