In drumul lung si anevoios spre suplete, vointa va va fi cel mai bun aliat, iar sansele de reusita vor fi cu atat mai mari, cu cat veti beneficia de sustinerea permanenta si discreta a anturajului: partenerul de viata, colegii de serviciu, copiii si parintii dvs.
Partenerul de viata
Rolul acestuia. Chiar daca nu va informati in mod direct partenerul de viata cu privire la regimul pe care il veti urma, probabil ca acesta va observa si singur; atitudinea dvs. la masa, continutul camarii si al frigiderului, silueta noua pe care o veti avea… toate acestea vor fi sugestive. Este de aceea important ca sotul / sotia sa va sustina, evitand sa va critice planurile sau sa infulege in fata dvs. alimentele care va placeau atat de mult (si care astazi va sunt interzise).
Pentru cine slabiti? Inainte de toate, este bine sa stiti pentru cine slabiti. Pentru dvs.? Pentru partenerul de viata? Acesta este cel care v-a cerut-o sau dvs. insiva ati luat hotararea, pentru a-i placea lui mai mult? Sau pur si simplu urmati sfatul medicului? Desigur ca motivatia dvs. nu este aceeasi, daca decizia va apartine sau daca vi s-a “fortat mana”. Numeroase regimuri esueaza deoarece candidatul la slabire reactioneaza de fapt la presiunile celor din jur, desi el nu este inca pregatit sa piarda din greutate.
Greutatea cuvintelor, greutatea kilogramelor. Unii soti / sotii evita cu perversitate sa-si incurajeze “jumatatea” sa urmeze un regim de slabire, supunandu-l neincetat ispitelor. In aceste conditii, nu e de mirare ca regimul nu da roade, iar subiectul se simte vinovat, incapabil si renunta uneori definitiv la ideea de a slabi.
De ce adopta unii parteneri de viata o astfel de atitudine? Simplu: fiindca au un avantaj de pe urma obezitatii celuilalt; astfel, de pilda, nu trebuie sa se teama ca sotul / sotia obez (a) ar putea atrage privirile altora. Sau exploateaza sentimental de vinovatie al partenerului, acesta din urma straduindu-se din greu sa placa celuilalt, in ciuda siluetei sale deformate.
Un personaj cu greutate. Pe de alta parte, obezitatea poate constitui o stratagema de a ramane, in cadrul cuplului, o “persoana cu greutate”. In acest caz, solutia trebuie sa fie cautata la nivelul dialogului – sau mai degraba al lipsei de dialog – si a raporturilor de forta existente in cuplu.
Dar colegii de serviciu?
Desigur ca e dificil sa rezistati cand vreo amabila colega de birou va tenteaza cu un patratel de ciocolata. Pentru a refuza fara a jigni, invetntati motive rezonabile: o criza de ficat, dureri de dinti, alegie, urticarie… si lansati moda gumei de mestecat fara zahar sau a sticlei cu apa minerala tronand semeata pe birou.
Copiii care aduc kilogramele
“Un copil in plus, un dinte in minus”… si un anumit numar de kilograme in exces – iata ce constata de fiecare data tinerele mame. Teoretic, aveti la dispozitie un an pentru a reveni la greutatea normala; nu are rost sa incercati sa slabiti mai repede, fiindca riscati sa vedeti cum muschii, deja greu incercati in perioada sarcinii, slabesc si se lasa. Oricum, cu cat luati mai putin in greutate in perioada sarcinii, cu atat va va fi mai usor dupa aceea sa reveniti la silueta de domnisoara. Totusi, in cele 9 luni de graviditate este normal sa “castigati” in medie 9 sau 10 kilograme.
Rotunjimi materne. Adesea mama este asociata cu ideea de rotunjime, de moliciune: piept generos, brate primitoare, coapse largi. Daca aceasta imagine este bine inradacinata in mintea dvs., desigur ca va va fi greu sa ramaneti (sau sa deveniti) o femeie-liana.
Multe mame tinere renunta in mod inconstient la suplete fiindca in constiinta lor maternitatea este sinonima cu rotunjimile. Alte femei nu mai doresc pur si simplu sa fie seducatoare, nici pentru sotii lor, o data ce au devenit mame. La un moment dat insa, calitatea lor de mama nu le va mai fi suficienta si vor dori sa recapete o silueta mai zvelta.
Copiii si regimul. Unele tinere nu s-au preocupat in primii ani de viata a copilului decat de ingrijirea acestuia, astfel ca intr-o buna zi isi dau seama ca au ramas cu un trup de femeie insarcinata!Iar uneori le este dat sa auda adevarul chiar din gura acestui copil – principala cauza a kilogramelor in plus! Un asemenea incident poate declansa o veritabila criza de constiinta, benefica de altfel.
La urma urmei, viata merge mai departe si dupa maternitate! In general, copiii accepta fara probleme ca mama sa urmeze un regim alimentar, cu conditia ca acesta sa nu fie trait ca o constrangere, ci ca o speranta de renastere. Si ce mandra veti fi in ziua in care colega micutului dvs. va va confunda cu sora lui mai mare!
Parintii
Nu rareori, parintii “candidatului” la slabire fac nazuri cand aud de planurile acestuia si incearca prin toate mijloacele sa-i submineze hotararea. Fiindca, pentru ei, a slabi inseamna a merge contra naturii, a firii; poate li se pare chiar ca va negati originile.
Hranirea nu este un act oarecare. In primii ani de viata, el are loc prin intermediul mamei. Cele mai multe anorexii si bulimii sunt de fapt semnul unui conflict inconstient intre copil si anturajul sau, o modalitate de a protesta prin refuzul de a se hrani sau prin excese alimentare.
Linistiti-va parintii, povestindu-le cat de bine va veti simti de la debutul regimului sau, mai bine, nu suflati nici un cuvant despre planurile dvs., chiar daca riscati sa va vedeti “bombardat” cu bomboanele preferate.
.ro