Irina Maxim, jurnalista Someseanul.ro, publica pe blogul ziarului un text cu impresiile sale de la lansarea anuarului APPC. Niste impresii sincere ale unui jurnalist muncitor ce s-a simtit „ca pixu'” (sic!) caci „gasca” ce conduce APPC s-a comportat suficient dintotdeauna.
Iata si textul Irinei Maxim:
Am participat joi la Cluj, alături de colegul meu Răzvan Căucean, la lansarea anuarului APPC (Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj), o culegere de texte jurnalistice ale oamenilor de presă din județul Cluj, materiale publicate pe parcursul anului 2013 (cu mici excepții).
A fost un eveniment agreabil, privit de la distanță, organizat cu stil și delicatețe. Dacă din punct de vedere organizatoric nu prea avem ce reproșa, evenimentul de lansare al anuarului APPC a lăsat de dorit în ceea ce privește relaționarea cu cei prezenți.
Ne-am simțit stingheri, noi ăștia jurnaliștii ”din provincie”, în fața celor din Cluj-Napoca. Dacă ei se cunosc între ei, s-au mai întâlnit pe teren sau la diverse ocazii, pentru noi cei veniți de la Dej evenimentul a fost unul pe alocuri stânjenitor. Cu excepția a două-trei persoane pe care le cunoșteam direct, iar pe alții doar de pe Facebook, pe restul nu-i cunoșteam. Și nici nu am avut ocazia. Asta pentru că nu s-a sinchisit nimeni să socializeze la modul direct.
Ar fi fost frumos ca în cadrul discursurilor de deschidere să fie prezentați cei care au publicat texte în anuar, să fi fost menționați cei prezenți. Poate așa nu s-ar fi uitat lumea la noi ca la niște intruși, cu priviri de genul ”Ăștia oare cine mai sunt și ce caută aici între noi?”.
Am ajuns la un moment dat să socializăm mai mult cu personalitățile politice venite la evenimentul de lansare, oameni pe care-i cunoșteam dinainte și cu care am reușit să schimbăm cu două-trei vorbe mai mult decât cu ai noștri colegi jurnaliști, care nu ne cunosc.
Pe de o parte, însă, suntem obișnuiți cu aerele și fițele unora ”de la județ”, care cred că dacă lucrează pentru instituții de presă din Cluj-Napoca, sunt cu mult mai deștepți, mai profesioniști, mai importanți, decât noi ”amărâții” care lucrăm pe la Dej, Gherla, Turda sau alte localități.
Nici nu-i de mirare, astfel, că în APPC lucrurile sunt mai mult decât tulburi, că nu știe stânga ce face dreapta. Orgoliile personale întrec de cele mai multe ori scopurile asociației, iar jurnaliștii ”de la țară” nu-și prea găsesc locul printre somitățile ”de la oraș.”
M-am înscris în APPC în luna octombrie a anului trecut, în urma unei simple discuții pe Facebook și cu un email trimis către cel care se ocupa de adeziuni. Nu mi s-au cerut acte semnate, adeverințe sau alte celea. Doar un text care să fie publicat în anuar. Asta pentru că, din cauza plecărilor multor membri din APPC, anuarul era în pericol să rămână golaș. Astfel că era nevoie de cât mai muți jurnaliști care să se înscrie, care să publice materiale. Tot nu s-au adunat câți erau anul trecut.
Acum, observ cu îngrijorare că luptele interne nu doar continuă, dar chiar se întețesc. Zeci de alți jurnaliști din județul Cluj, în multe cazuri nume marcante, sunt puși să stea la coadă pentru a se înscrie în APPC. Asta pentru că săptămâna viitoare sunt programate alegeri pentru stabilirea unei noi conduceri și nu care cumva să vină ceva posibili candidați noi care să-i zboare pe cei actuali de pe locurile de conducere.
Personal, mi se pare o acțiune de cel mai prost gust să nu le permiți unor persoane înscrierea într-o asociație de teamă că s-ar putea să candideze la funcțiile de conducere. Dacă ești tare pe poziție și ai coloană vertebrală, demonstrezi aceste lucruri tocmai prin lupta electorală într-o campanie de alegeri cu mai mulți adversari. Astfel dovedești că ai câștigat pe merit. Dacă ești unic candidat și nu permiți nimănui să ți se opună, înseamnă, pentru mine cel puțin, că dai dovadă de lașitate și că de frică să nu-ți pierzi funcția, mai bine candidezi singur și pui piedici eventualilor competitori. Orice asociați, orice organizație, orice sindicat din lumea asta caută în permanență să-și mărească numărul de membri, să adune cât mai mulți susținători și participanți. Nu și APPC, care caută orice mijloace pentru a împiedica înscrierea de noi membri, până la data alegerilor.
După cum văd eu lucrurile din afară, de aici de la Dej, treaba se împute tot mai mult în cadrul APPC. Chiar dacă de la distanță, toate-s bine și frumoase, în cadrul asociației taberele sunt tot mai numeroase. O parte sunt consecvenți direcției trasate și țin cu un candidat, o parte sunt cei care vor o schimbare și susțin un alt posibil candidat, o parte sunt nostalgicii, care regretă vremurile de demult, iar altă parte sunt cei care nu dau nici o flegmă pe tot ce se întâmplă în APPC. Mai sunt și unii, cum aș fi eu, care privesc de multe ori cu stupoare la toate discuțiile purtate în contradictoriu pe forumul intern al asociației, discuții care nu provoacă nimic constructiv, ci doar împroașcă în X direcții cu dejecții. Și atunci stau și mă gândesc: ăsta e scopul APPC? Lupta pentru ciolan, lupta pentru putere, sau un mediu în care jurnaliștii să se simtă uniți și protejați.
Pentru că eu asta așteptam de la APPC în momentul în care am acceptat să fac parte din organizație. Doream să găsesc un mediu în care să ne împrietenim, un mediu concurențial, dar totuși amical, în care să schimbăm idei, povești și întâmplări. Un mediu în care să existe egalitate de șanse și un tratament echidistant față de toți cei implicați. Un mediu fără fițe de oraș, în care cei din afara ”capitalei” să fie tratați cel puțin la fel de omenește ca și importanții din buricul Clujului.
Dar n-am avut parte de așa ceva. Joi la Cluj m-am simțit ca un spărgător de nunți. Ca unul care a intrat cu japca la o petrecere, doar ca să mănânce și să bea, iar apoi a plecat pe furiș fără să lase plicul cu darul mirilor. Cu excepția a două persoane care ne-au întâmpinat cu zâmbete și politețuri, restul s-au uitat cruciș la noi, iar apoi s-au retras fiecare în bisericuțele deja formate în anii precedenți, pentru a mai schimba niște bârfe.
Lăsând la o parte veșnicele și tot mai aprigele dispute din cadrul asociației, eu văd în APPC o organizație a unor oameni cu scopuri comune, oameni ”cică profesioniști” care ar trebui să lase orgoliile la o parte și să facă front comun în lupta pentru apărarea breslei jurnaliștilor. Suntem atacați și înjurați din toate părțile și chiar e păcat ca în sânul unei asociații a oamenilor de presă să fie atâta scandal și să se consume atâtea resurse personale pentru interesele private ale câtorva membri.
Dacă asta este linia pe care se merge în continuare, dacă asta înțeleg cei care conduc sau care vor să conducă APPC că înseamnă această asociație, eu una nu mai vreau să fiu părtașă la așa ceva. Voi aștepta cumințică până la data alegerilor, voi vedea care este programul candidaților, pentru că sper să fie mai mulți candidați decât unul singur, și apoi voi decide. Voi decide dacă votez și cu cine și voi decide dacă mai rămân sau nu în APPC.